Sunt numeroase, frumoase și pline de înțelepciune poveștile despre începutul primăverii cu ale sale Babe și tradiții legate de Mărțișor. 1 martie are o deosebită semnificație în istoria poporului nostru nu doar datorită Mărțișorului, obicei care a rezistat veacurilor cât mai ales pentru faptul că în vechime se sărbătorea noul an. Era momentul propice de ieșire din iernat și începere a muncilor agricole tradiționale, timpul cel mai potrivit, din perspectivă tradițională, de a estima recolta ce va veni și a încerca să afli rostul treburilor din următorul an.

În legendele poporului român se vorbește uneori de nouă, alteori de douăsprezece babe; prima dintre ele este Dochia, serbată pe întâi martie și în toate părțile locuite de români se spune că aceasta este cea mai hidoasă și cea mai uricioasă dintre babe. Aceasta are douăsprezece cojoace, șase bune (zile frumoase) și șase rele (zile friguroase). Dacă ninge în această perioadă se spune că baba Dochia își scutură cojoacele, ea lepădând unul câte unul până începe să se încălzească de tot. Se spune că pe 1 martie trebuie să ne alegem o Babă, o zi, și în funcție de cum va fi ziua respectivă, frumoasă sau friguroasă, așa va fi și anul ce va urma pentru noi. Băieții tineri își alegeau încă din februarie (făurar) baba, sperând că dacă vor alege o zi frumoasă și viitoarea lor soție va fi la fel de frumoasă, iar de vor alege o zi urâtă, soția nu va fi exact cum și-o doreau.

Una dintre poveștile cele mai frumoase spune că atunci când Adam și Eva au fost izgoniți din Rai, ei au ieșit goi chiar pe 1 martie, iar o babă văzându-i cum stau în fața porții Raiului, le-a dăruit câte unul dintre cojoacele ei, ca să nu mai umble goi. Baba a trăit un veac și se socotește că mai trăiește și astăzi, deși la urzirea pământului nu era prezentă nici o babă. Numai ariciul a fost prezent la urzirea lumii pentru că el ținea ghemul cu ițe.

Cifra 12 este considerată cifră miraculoasă, care marchează o ieșire graduală, ritualică din iarnă, permițând instituirea primăverii și întoarcerea la normalitatea traiului din anul precedent. Calendarul popular, arhaic al românilor, populat de ființe mitologice, predominant feminine, care amintesc de matriarhat, sugerează în primul rând vechimea noastră. Trebuie să ne amintim mereu cine suntem cu adevărat în sufletul nostru și mai ales care ne este destinul fiecăruia dintre noi, dar și ca popor pe acest pământ.

Datina este ca de 1 martie părinții să lege copiilor lor câte o monedă din argint sau de aur la gât sau la mână. Această monedă, este legată de două fire răsucite de mătase albă și roșie sau dintr-un fir de arnici roșu și unul de bumbac alb și poartă numele de mărțișor, mărțiguș, marț. Scopul oferirii acestui mic dar este ca în decursul anului copii să fie sănătoși și curați precum argintul cu venirea primăverii și peste vară să nu îi apuce frigurile. Mărțișorul se oferă înainte de răsărirea soarelui și se poartă douăsprezece zile după care se leagă de crenguța unui copac tânăr tocmai pentru a fi sănătoși și frumoși precum acel copăcel. În alte zone ale țării se poartă mărțișorul până la venirea berzelor, moment în care se aruncă după ele spunând: „Na-ți negrețele /Și dă-mi albețele!”.

Sper că mai sunt astăzi făuritori de mărțișoare printre românii de pe ambele maluri ale Prutului și nu toate vin din Republica Populară Chineză; de-a lungul timpului modelele de mărțișoare au evoluat de la simplul bănuț de argint sau aur la flori, coșari, păsări, inimioare și câte și mai câte.

Așadar oriunde vă aflați, de 1 martie oferiți un mărțișor cumpărat sau făcut de Dumneavoastră, deschideți larg ferestrele casei să vă bucurați de prospețimea primăverii și nu în ultimul rând deschideți-vă sufletul pentru a vă aminti cine sunteți cu adevărat. O primăvară frumoasă să aveți, plină de sănătate și bucurii!

Și până mâine nu uitați vorba poetului nostru național Mihai Eminescu: „Toate-s vechi și noi îs toate!„

Alexandru PETROVICI
Share This