(leggi in italiano)

Stimați ziariști, ,,rom” nu este abrevierea cuvântului ,,român”.

 

Ce legătură există între denumirea următoarelor teritorii: Austria și Australia; Iran și Iraq; Mali și Malaesia; Arabia și Aruba; Togo și Tonga; Libia și Liban; Mauritania și Maurițius; Angola și Anguila; Guineea și Guyana?

Aceeași care este și între cuvintele ,,rom” și ,,român”. Niciuna.

Cum spunea dramaturgul Eugen Ionescu (care era român, fără intenție): ,,banalitatea este simptomul necomunicării. Omul se ascunde în spatele propriilor clișee.”

Uneori însă banalitățile corectate sunt prețul care se plătește pentru a combate clișee eronate. Lucrurile scrise aici vor părea, poate, banale pentru români, dar nu și pentru cei care nu sunt români.

Adesea media iataliană face confuzie între ,,rom” și ,,român”. Un caz de câteva luni în urmă cu privire la tragica moarte a unui polițist la Napoli, în timp ce încerca să oprească patru criminali în fugă: în primul moment diferite ziare- inclusiv varianta on line al celui mai cititi ziar italian  ,,Corierre della sera”- au publicat notiția că bandiții erau de origine română. Dar asta nu este adevărat. Nu sunt români. Nu au nimic românesc. Nimic care să îi lege de România. Sunt, de fapt, romi de origine bosniacă. Printre altele numele tuturor celor patru:,, Hadzovic”, sună foarte puțin românește. Nu este prima oară și nu va fi cu siguranță ultima oară când sunt confundați românii cu romii,uneori chiar și de jurnalele de mare încredere (între altele, Corriere della sera, a corectat mai apoi eroarea.)

În trecut problema generală a mediatizării cetățenilor români în Italia, de către ziare, a fost luată în considerare chiar și în întâlniri între instituții italiano-române, obținăndu-se îmbunătățiri dar nu soluții definitive. Cât despre gafele, ca cea din ,,Corriere della Sera”, este greu de crezut că acest tip de erori, care apar sistematic în media italiană, nu sunt fructul unei convingeri ci sunt doar simpli lapsus. Dacă ar fi așa, legea probabilităților și-ar urma cursul și cel puțin, din când în când, s-ar întâmpla și contrariul, adică un rom de origine română să fie indicat ca un rom de origine bosniacă, italiană, rusă, austriacă, turcă. În schimb, în amintirile celor care urmăresc cu o anumită atenție știrile italo-românești, nu s-a întâmplat niciodată.

Adevărata problemă este aceea că există efectiv persoane din afara României care gândesc că toți românii sunt romi și toți romii sunt români. Sau cel puțin că au ceva de a face cu România. Cu acea doză de prejudecată care ajută mereu la întărirea acestor convingeri. Este de înțeles când  persoane cu lipsuri în cunoștințe de geografie cred asta, dar ziariștii care au dreptul la informare trebuie să aibă și obligația  de a se informa.

Poate câteva date despre diferențele dintre aceste două popoare, cu nume asemănătoare, ar putea fi deci utile mass- medie(și nu doar) italiene(și nu doar).

Din acest articol vor ieși la iveală argumente legate de moralitate, delincvență, deviații, statistici. Vom face câteva observații de etimologie și etnologie sau despre cuvinte și popoare. Câteva noțiuni sănătoase despre acest subiect vor putea ajuta ziariștii din media iataliană, cărora acest articol le este adresat ca o scrisoare ideală deschisă, menită să lămurească cele două concepte.

Cuvântul ,,rom” se referă la un grup etnic de limbă ,,romani”, împărțit în multe subgrupuri, uneori (mai ales în trecut) cu obiceiuri nomade, provenind din India  De Nord, care s-au împrăștiat în Europa în Evul Mediu, și mai apoi și în țările extraeuropene.

Cuvântul ,,român” se referă la poporul  de limbă română, prezent în România și Modova de astăzi, locuite inițial de daci. În regiunea cucerită de împăratul Traian, în anul 106, s-a impus limba și cultura latină

Nu există un stat rom. Romii sunt prezenți în multe state și iau cetățenia statului din care provin familiile lor, există astfel: romi români, romi bosniaci, romi italieni, romi germani, rom spanioli…Sunt însă reprezentați, din anii șaptezeci, de către Uniunea Internațională Romani.

Statul românilor este România (și în parte Moldova, care este un stat autonom din motive istorico-politice, dar a cărei populație este afiliată celei românești prin cultură, limbă, legături).

Nu este ușor de precizat câți rom sunt prezenți într-un anumit stat sau de unde sunt originari, pentru că adesea au obiceiuri nomade sau pentru că adesea nu se declară rom. În România anumite estimări spun că sunt cam șase sute de mii (chiar dacă alții spun că ar fi mult mai mulți), deci cam 3% din populația românească. Numere mari atât în absolut cât și în procente, dar nu exagerate în comparație cu prezența romilor în alte state.

Sclavagismul romilor, abolit în România între 1840-1850, a avut o influență certă asupra prezenței masive a acestora în statul carpatic.

Limba romani provine din dialecte populare vorbite în secolele trecute în India de Nord, prakriti dezvoltându-se în paralel cu limba cultă indiană, sanscrita. Este o limbă hindu (unica din Europa), ca și hindu-urdu, bengaleza, punjabi. Cuprinde, în afara majorității vocabularului de origine indiană, mulți  termini derivați din limbile țărilor prin care romii au trecut de secole: persiană, curdă, armeană,  greacă. Este vorbită astăzi de romi și de sinți, de oricare naționalitate ar fi și cuprinde diverse dialecte (cu împrumuturi lingvistice) în funcție de grupul etnic și de zona de provenineță unde se vorbește. Dar toate formele de romani sunt parțial inteligibile pentru vorbitorii ei.

Limba română provine din latina importată de la romanii antici. Este o limbă neolatină, ca și italiana, franceza, spaniola și portugheza. În mare parte vocabularul limbii române provine din latină sau din alte limbi neolatine, o mică parte din limbile slave și o parte reziduală din alte limbi. Este vorbită de români și de moldoveni. Un rom care nu are legături cu România sau cu românii nu înțelege limba română, care este o limbă străină pentru el. Un român care nu are legături cu romii nu înțelege limba romani, care este o limbă străină pentru el.

Cuvântul ,,rom”, în limba romani,  însemană ,,om”, ,,soț” și este folosit de romi pentru a indica propriul grup etnic. Printre multele teorii există și aceea care  consideră că acest termen ar putea fi legat de numele unui alt popor din Orientul Mijlociu, ,,domii” sau ,,domba” care indica, în anumite limbi indiene, muzicanții, care aparțineau unei clase inferioare, nomazii.

Cuvântul ,,român” provine de la adjectivul latin ,,romanus” adică ,,de la Roma”.

Există multe ipoteze privind originea cuvântului Roma: ar putea deriva de la anumite personaje legendar (Remus, Romulus, Roma, Romano, Romide), de la cuvântul grec rhome (care înseamnă ,,forță”), de la anticul nume  al Tibrului, ,,Rumon”(care ar putea proveni din latinescul ,,ruo”, a curge), până la o interpretare plină de imaginație dar și mai romantică cum că ar proveni de la cuvântul latin ,,amor”, scris invers. Romanii numeau Romània un teriroriu din imperiul lor. Deci România nu înseamnă ,,teritoriul romilor” ci ,, teritoriul Romei”.

Deputatul Silviu Prigoană a prezentat, cu câțiva ani în urmă, o propunere de lege prin care să se înlocuiască în documentele oficiale românești temenul de rom cu cel de țigan: ,, În ceea ce ne privește, ca națiune, cuvântul rom produce o confuzie  la nivel internațional. Sute de milioane de persoane de pe palnetă nu au studii de etimologie sau filologice. Ele fac o asociere naturală (absolut firească), între terminația -ia/-(an)ia și țara(sau națiunea sa) care au această particulă: Britannia= brit+ania=,,pământul  britanilor, al englezilor”; Mauritania= maur+ (it)ania= pământul maurilor, deci România= rom + ania= ,,pământul romilor”.

Propunerea de lege nu a trecut de Senat, dar a fost un exemplu clar despre frustarea românilor pentru confuzia care se face între numele minorității rom și numele România, cum a scris atunci Financial Times. De fapt mulți din afara României cred că rom este abrevierea de la român.

Și mai difici de atât? Ei, bine, mulți fac o altă asociere, la fel de greșită, bazată pe o  procedură căreia retorica antică grecească și latină i-au dat multe denumiri, simptom de o anumită frecvență personalizată încă de acum două mii de ani: ,,parechesis”- asemănare de sunet; ,,paronomasia”-alterarea numelui; adnominatio, affictio, supparile, levis imutatio, termeni latini sinonimi celor de mai sus. Toate aceste teorii antice nu indică altceva decât existența unei juxtapuneri de cuvinte care sună asemănător dar care au un înțeles total diferit, numite paronime. Raportul care leagă în mod greșit cuvintele rom și român nu este altceva decât o astfel de juxtapunere  dar și ceva în plus, creind acel fenomen întâlnit între paronime, denumit în mod academic ,,atracție paranomică”

Lingvistul Jean Dubois o consideră o ,,liaison dangereus”, care poate produce efecte culturale periculoase când se încercă o individuare etimologică prin astfel de cuvinte. Atracția paronimică este de fapt un fenomen ligvistic de etimologie populară sau parentimologie (falsă etimologie bazată doar pe asemănarea sunetelor și nu pe rădăcinile comune), care dau un sens similar cuvintelor care se aseamănăde fapt doar prin sunet. În puține cuvinte, se comite simpla greșeala de a vedea același etim unde de fapt nu este. Exact greșeala pe care o face cel care consideră termenii rom și român identici.

Face aceeași greșeală cel care, de exemplu, crede că ,,manomentrul” este legat de mână și metru, ipotizând că este ceva care măsoară manual (de fapt rădăcina cuvântului provine din greacă, de la ,,manos”, care înseamnă ,,puțin dens”). Paradoxal greșește mai puțin cine confundă indienii din India cu indienii din America, aici din punct de vedere lingvistic cuvântul este același.

Nu greșește cu nimic cine  vede o afinitate între România și Romagna (istorica regiune italiană), deoarece originea celor două cuvinte este identică, în acest sens putem spune că românii sunt mai apropiați de ,,romagnoli” decât de romi.

Rezumând, cuvintele ,,rom” și ,,român” au aceeași relație între ele ca aceea a perechilor de denumiri geografice indicate la începutul acestui articol: se aseamănă, par înrudite, dar nu sunt nici măcar veri de departe, nici măcar dacă se caută la începutul lumii vreun bunic șmecher. Cine gândește altfel  este pur și simplu un ignorant.

Nu întâmplător chiar de la prima abordare despe Putin, care își bătea joc de Trump declarând public, referitor la administrația acestuia, că: este greu să vorbești cu persoane care confundă Austria cu Australia (poate că Trump nu a spus chiar astfel, dar nivelul de cultură este acesta, ținând cont că a vorbit despre statul ,,Nambia”  a se înțelege Namibia, Gambia sau Zambia? și a confundat Suedia cu Sehwan, oraș pakistanez.

Dar regula nu se schimbă dacă în loc de Austria și Australia punem rom și român. Astfel, dacă amestecăm conceptul lui Prigoană cu cel al lui Putin, putem spune că este dificil de vorbit cu persoanele care confundă romii cu românii.

Deci putem spune, pe bună dreptate, stimați ziariști italieni, că este greu de citit articole care confundă romii cu românii.

Gabriele Dallara
Share This