În acest articol dorim să ilustrăm, într-un mod sintetic, modul de funcționare a sistemului de sănătate italian.

Sistemul de Sănătate Național, abreviat SSN, a fost instituit pe data de 24 Decembrie 1978, și este organizat pe modelul numit Beveridge. Se bazează pe principiul acoperii universale, însemnând că accesul la serviciile de sănătate este garantat întregii populații. Acest aspect reprezintă principala diferență față de sistemul de sănătate din România, unde acoperirea este condiționată de contribuția obligatorie, cu unele excepții ce privesc categoriile mai fragile, din partea salariaților și a angajatorilor.

Mai pe scurt, în sistemul Italian toți cetățenii (italieni, comunitari -deci și români-, sau extra-comunitari cu drept de ședere) au dreptul de a accesa serviciile sanitare, independent de situația lor profesională.

Principiile fondante ale SSN, sunt:

  • Calitate a serviciilor
  • Acces universal
  • Echitate
  • Solidaritate
  • Siguranța pacientului
  • Confidențialitate
  • Implicarea pacientului (în deciziile ce îl privesc)
Finanțare și implicații practice

SSN este finanțat direct prin bugetul de stat, în urma taxării generale, fie prin impozite generale, taxe cu destinație specială spre sănătate, sau o combinație de impozite și taxe. În termeni practici, acest sistem solidar permite acoperirea tuturor fără alte cheltuieli (sau în unele cazuri, cu niște contribuții minime de co-plată). Pe lângă deja menționatele avantaje de solidaritate și acoperire universală, finanțarea prin bugetul de stat permite un control mai eficace  al fondurilor și simultan, o eficiență administrativă majoră, care  se traduce în final în costuri administrative mai reduse.

Cel mai evident dezavantaj al acestui mod de organizare, o reprezintă timpii de așteptare

În termeni economici, atunci când cererea este mai mare decât oferta, se creează un timp și o listă de așteptare. În sănătate, în schimb, timpul de așteptare este folosit ca și mecanism de raționare pentru a reduce cererea de servicii redundante. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă mâine, fără o nevoie clinică evidentă, am cere cu toții niște analize de sânge: care ar fi urmările? Laboratoarele de analize nu ar face față, și am fi nevoiți să fim răbdători și sa așteptăm.

Pe lângă listele de așteptare, un alt mecanism de reglementare a cererii constă în co-plată, sau ticket sanitario, prin care cetățenilor li se cere să contribuie, în proporție minoră, la acoperirea costului unui serviciu. Probabil ați fost deja nevoiți să plătiți un ticket în valoare de câteva zeci de euro atunci când v-ați făcut analize, o ecografie sau ați cerut o consultație de specialitate. Acesta nu reprezinta costul integral al prestatiei sanitare, dar un mic procent gândit pentru a evita cererea excesiva de servicii gratuite.

Cheltuieli curente de asistență medicală EUR pe locuitor, 2018

Bugetul de sănătate al Italiei reprezintă aproximativ 8.7% din PIB, sau 2,534 euro de locuitor, puțin sub media UE de 2982 euro. După cum se poate observa din graficul de mai sus, România este ultima la acest capitol, cu doar 584 de euro de locuitor investiți în bugetul sistemului sanitar.

Speranța de viața a populației din Italia vs. România 1948 -2015

În același timp, speranța de viață dintre Italia și România prezintă o diferență semnificativă și constantă de aproape 10 ani. În anul 2019, speranța medie de viață în Italia era de 83.4 de ani, în timp, ce în Romania se depășește cu greu pragul de 75 de ani. Aceasta diferență este rezultatul mai multor factori (alimentație, stil de viață sedimentar, consum de alcool, fumat, etc), dar  un rol fundamental îl reprezintă și  calitatea serviciilor sanitare naționale. Nu este de mirare ca printre cele mai longeve tari se numără Hong Kong, Elveția și Japonia, unde se investesc multe resurse în sistemul sanitar iar populația conduce un stil de viață cu puțini factori de risc.

Servicii garantate și prestații excluse din SSN

Serviciile esențiale de asistență (Livelli essenziali di assistenza, sau LEA) reprezintă toate prestațiile și serviciile pe care SSN le oferă tuturor cetățenilor, în mod gratuit sau prin mecanismul de co-plată, din resursele publice colectate prin fiscalitatea generală (taxe).

Reintră în aceste servicii trei macro-categorii:

  • Prevenție colectivă și sănătate publică
  • Asistența teritorială (ex. serviciile medicului de familie)
  • Asistența spitalicească

O alta serie de servicii rămân excluse din LEA, în mod total sau parțial. Serviciile cu caracter parțial (asistență odontoiatrică, densitometria osoasa, medicină fizică și reabilitare, și chirurgia refractivă cu laser cu excimer) pot fi incluse doar în cazul în care există indicații clinice specifice. Rămân în schimb complet excluse din LEA serviciile de chirurgie estetică, serviciile de medicină non-convențională, vaccinurile non obligatorii necesare în caz de călătorie extra-comunitară, și certificatele medicale ce nu reintra în scopul protecției sănătății colective. În cazul în care doriți să primiți unul dintre aceste servicii, trebuie să plătiți integral din buzunarul dumneavoastră pentru acestea.

 Daniel Adrian LUNGU
Share This