Pentru generația care s-a culcat într-un Regat și s-au trezit a doua zi într-o Republică, vorbim aici despre generația bunicilor sau străbunicilor noștri, ziua de 5 martie a avut o conotație specială. În 1953, la 5 martie, toate țările din lagărul comunist al Estului Europei și-au ținut suflarea pentru că “lumina care venea de la Răsărit “ s-a stins o dată cu moartea lui Stalin, secretarul general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Acesta era stăpânul de facto și de necontestat al întregii lumii din răsăritul Europei, așa cum s-a stabilit în urma negocierilor purtate la Yalta de către aliați. Cred că este inutil să vă reamintesc infamul șervețel pe care Churchill și Stalin au scris în dreptul României 90% URSS, 10% Aliați.

Moartea lui Stalin a adus o ușoară destindere între țările comuniste, mai ales că succesorul său Nikita Hrușciov avea să critice deschis în plenarele de partid politica de teroare dusă de Stalin. Născut în Georgia, Stalin a preluat puterea direct de la Lenin în 1924, moment din care începe să își consolideze puterea prin eliminarea adversarilor politici. În lagărele de exterminare din Gulagul rusesc se aproximează că au murit, până în 1953 aproape 10 milioane de oameni. Mulți dintre ei chiar români de ai noștri ce au participat la eliberarea Basarabiei în 1941. Din păcate despre ei vorbim prea puțin și poate doar în jurnalele de memorii ce au răzbătut timpului, mai regăsim amintiri ale celor ce au înfruntat frigul și foametea din Siberia.

Și cum roata istoriei se află în continuă mișcare, în 1990, tot într-o zi de 5 martie, statuia de bronz a lui Lenin, înaltă de 7 metri, aflată pe soclul din fața Casei Scânteii (actuala Casa Presei) din București, este demontată și dată jos. Momentul este unul extrem de important pentru că cel ce realizează demontarea ei este macaragiul Gigi Gavrilescu, victimă a represiunilor de după revolta anticomunistă din orașul Stalin (actualmente Brașov), din 15 noiembrie 1987. Demontarea statuii a durat 3 zile iar doborârea de pe soclul s-a făcut la 30 de ani de la montarea sa. Realizată de sculptorul preferat al comuniștilor postbelici, Boris Caragea, statuia lui Lenin, s-a aflat mulți ani în curtea Palatului de la Mogoșoaia. Aceasta nu a fost distrusă complet nici până în ziua de azi și se află într-unul dintre depozitele Primăriei București.

Dar pentru că ziua nu a avut doar conotații negative în istorie, aș putea să vă spun că azi s-a născut și Pier Paolo Pasolini, cunoscut regizor, scenarist și autor de cărți italian. El este considerat în Italia și nu numai unul dintre cei mai importanți intelectuali ai secolului XX. Opera sa descrie transformările din Italia postbelică și se dorește de multe ori o critică la adresa consumerismului inutil. Trei dintre filmele sale sunt incluse pentru conservare în proiectul 100 de filme italiene pentru posteritate, inițiat în cadrul Festivalului de Film de la Veneția. Circumstanțele asasinării sale au rămas necunoscute până în ziua de azi.

Și până mâine cu siguranță că nu veți uitați vorba poetului nostru național Mihai Eminescu: „Toate-s vechi și nouă toate!/Vreme trece, vreme vine.„

Alexandru PETROVICI
Share This