Tradițiile populare românești spun că dacă pe 7 martie este frig se întoarce iarna cea mică. Cu siguranță o referire la superstițiile legate de babe, despre care se spune că sunt șase bune și șase rele; așadar unele zile sunt mai primăvăratice iar altele aduc mai degrabă a iarnă. Cum sfârșitul acesta de săptămână prinde România sub zăpadă, nu aș fi surprins dacă acesta nu va fi ultimul episod de iarnă.

Pentru mulți dintre credincioșii ortodocși practicanți, azi este Lăsata secului, cu alte cuvinte ultima zi în care se va mânca carne. Renunțarea la carne este legată de asceză, iar expresia lăsata secului face referire în primul rând la renunțarea la lume în sens religios. De altfel, în limba italiană, lăsata secului se numește, „carnevale„ , adică „ adio carne„ , din acel moment începând Postul Paștelui. Această renunțare la lume, sărbătorită sub forma carnavalului, este deja faimoasă atât la Veneția, Rio de Janeiro dar și la New Orleans.

În România, lăsata secului se sărbătorea înainte finii mergând la nași sau gospodarii primind în musaferlic, rudele și apropiații. Printre datinile din această zi se numără legarea grânelor pentru ca păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta de peste vară. Din păcate, vechile sărbători arhaice ale românilor au rămas amintire, iar Săptămâna Nebunilor de dinaintea Lăsatului Secului de carne, similară în dinamism cu faimoasele Carnavaluri ale lumii apusene, a devenit golită de conținut.

În unele zone ale țării încă se mai păstrează obiceiul focurilor, al căror rol este de purificare și alungare a duhurilor rele; în timp ce în alte zone nurorile pregătesc soacrelor plăcintă cu brânză dulce cu stafide, ca să aibă o relație dulce peste an.

Postul Paștelui are două Lăsatul Secului, o dată pentru carne, în ziua Înfricoșatei Judecăți, iar celălalt o săptămână mai târziu pentru produse lactate și ouă, în Duminica Izgonirii din Rai a lui Adam.

Și până mâine cu siguranță că nu veți uitați vorba poetului nostru național Mihai Eminescu: „Toate-s vechi și nouă toate!/Vreme trece, vreme vine.”

Alexandru PETROVICI
Share This