Prima săptămână de primăvară este asociată cu feminitatea, cu frumosul, gingășia și naturalețea. Așa că nu întâmplător intervalul 1-8 martie a reprezentat ocazia perfectă de a le mulțumi celor ce ne sunt alături prietene, logodnice, soții sau mame, mai mult decât în orice altă perioadă a anului. Din perspectivă istorică, Ziua femeii a fost sărbătorită prima dată în 1911 pentru a celebra demonstrațiile anterioare ale femeilor care au ieșit în stradă pentru drepturi. Prima astfel de manifestație a avut loc, la jumătatea secolului XIX, când muncitoarele de la fabricile de textile din New York au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva condițiilor mizere de la locul de muncă dar și pentru salariile mici.

Și pentru că femeile reprezintă o forță cu adevărat, nu veți fi surprinși să aflați că puternica  familie imperială a Romanovilor a fost doborâtă de femei.  Acestea au fost primele care au ieșit în stradă în dimineața zilei de 08 martie, cerând Pâine și pace. Să ne amintim că războiul prim mondial încă nu se încheiase iar numărul victimelor de ambele tabere era impresionant. Acestora li s-au alăturat alți oameni, și în 7 zile țarul abdică iar restul este deja istorie.

Sărbătoarea s-a bucurat de o largă popularitate în fostele state comuniste, unde era celebrată cu mare fast, fiind considerată și Ziua Mamei. După 1989, sărbătoarea și-a pierdut conotația politică dar a rămas cea simbolică.

Ziua Internaţională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internaţională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internaţional al femeii. Tot din acest moment ONU a început să încurajeze toate țările din lume să adopte 8 martie ca zi pentru drepturile femeii.

Tot azi începe și săptămâna brânzei, perioadă premergătoare a Postului Mare când încă este permis consumul de lactate și ouă. De altfel fiecare zi a săptămânii are o denumire sau semnificație specifică. Spre exemplu prima zi este Lunea albă sau a Burdufului, fiind ziua în care se începea Burduful de brânză, cea de-a doua, Marțea albă nu se spălau rufe și nu se făcea baie existând credința că părul se va albi. Aceeași interdicție exista și pentru Miercurea albă. Săptămâna se încheia o dată cu cel de-al doilea lăsat al secului, considerat ultima zi de petrecere înainte de intrarea în Postul Paștelui.

Și până mâine cu siguranță că nu veți uitați vorba poetului nostru național Mihai Eminescu: „Toate-s vechi și nouă toate!/Vreme trece, vreme vine.”

Alexandru PETROVICI
Share This