Ziua de 17 martie poate fi considerată un nou început al primăverii, ba poate chiar al anului; vă spuneam mai demult că vechile popoare începeau anul o dată cu sosirea primăverii, moment care era asociat cu începerea lucrărilor agricole. Alexie, omul lui Dumnezeu cel cald este cel ce marchează renașterea la viață a viețuitoarelor mărunte, considerate închise în pământ în luna septembrie, de Ziua Crucii (14.09) Cu siguranță sărbătoarea este una precreștină, posibil una dedicată zeiței Ceres (mitologia romană) sau Demetra (mitologia greacă) ea fiind cea care pentru a putea să își viziteze fiica Persefona căsătorită cu Hades (zeul ce domnea în subteran) a primit încuviințarea de la Zeus să petreacă o perioadă de timp sub pământ, fapt excepțional întrucât doar cei morți puteau merge în lumea lui Hades. Așadar există și această posibilitate ca ziua de Alexii să fi calchiat o sărbătoare precreștină.

Tot azi este marcată, pentru a doua oară, într-un interval extrem de scurt, Ziua Șarpelui. Este clar filonul geto-dacic aici, al totemului Șarpe. E ziua în care șerpii ies la suprafață iar pentru ca oamenii să fie feriți de ei nu trebuie să le rostească numele, nu trebuie să atingă obiecte ce amintesc de forma lor, ba nici măcar nu trebuie să se gândească la ei. Vechile tradiții ale zilei spun că indiferent de dăunători, oamenii trebuie să își afume gospodăriile sau să le ocolească ritual cu ajutorul unui clopoțel ridicând astfel o barieră de netrecut. Afumarea gospodăriilor cred că se mai practică și în zilele noastre, când gospodarii harnici dau foc resturilor vegetale rezultate din tăierea viței de vie sau a pomilor fructiferi.

În categoria începuturilor, azi este și Ziua Peștelui, ținută mai ales de către pescari. Exista credința că de azi începând peștii ies din apele subterane, iar pescarii trebuiau să postească o zi pentru a avea noroc la pește. În alte zone ale țării, azi pescarii ieșeau pe malul râului sau al bălții, prindeau un pește și mâncându-l crud rosteau o formulă ritualică pentru a avea năvoadele pline în tot cursul anului.

De azi încep să cânte broaștele, iar dacă ele cântă înainte de Alexii, primăvara va fi lungă și rea. De asemenea, dacă ies în ogradă înainte de Alexii și încep a cânta, vremea se va strica și e posibil să ningă din nou.

Există pe lângă fiecare gospodărie un șarpe al casei sau broaște ale casei despre care se spune că nu trebuie omorâte întrucât contribuie la sporul casei. Cu siguranță, este o credință întemeiată dacă ne gândim că șerpii sunt dușmanii naturali ai șoarecilor și șobolanilor care mișună prin cămară iar broaștele sunt cele ce ne scapă de insectele neplăcute. Natura are propria ei filosofie a vieții pe care nu trebuie să o stricăm. Din păcate, omul din neștiință sau vanitate a căutat să distrugă acest ciclu biologic natural iar acum discutăm tot mai mult de gravele dezechilibre din natură. Așadar nu omorâți ceea ce considerați dăunător, pentru că în marele plan al Naturii, fiecare dintre noi este o rotiță care trebuie să se învârtă, astfel încât întreg mecanismul să funcționeze. Iar animalele, insectele, peștii, păsările fiecare dintre ele au propriul rol, propria nișă.

Azi e și ziua despre care se spune că încep să se întoarcă berzele. Nu stricați cuiburile lor părăsite peste iarnă, așa cum nu trebuie să stricăm nici cuiburile vrăbiuțelor sau rândunicilor făcute la strașina casei. Poate vă trezesc dimineața prea devreme, poate murdăresc peretele dar cu siguranță că vă înveselesc ziua cu trilurile lor și vă oferă un moment de bună dispoziție cu vesela lor sfadă.

Și până mâine cu siguranță că nu veți uita vorba poetului nostru național Mihai Eminescu: „Toate-s vechi și nouă toate!/Vreme trece, vreme vine.”

Alexandru PETROVICI

Share This