Luptele interne între diverse facțiuni boierești cu filiație comună, iar mai recent cea din interiorul aceluiași partid politic nu reprezintă vreo noutate pentru români. Rare au fost cazurile în care s-a pus patria pe primul loc, în fața intereselor vremelnice legate de bogăție sau putere politică. Iar trădările între rude sunt extrem de frecvente și asta în ciuda proverbului românesc potrivit căruia: sângele apă nu se face. Ba se face chiar de multe ori. În ajun de Buna Vestire ne amintim de mazilirea domnitorului Constantin Brâncoveanu, cel trădat chiar de către unchiul său stolnicul Cantacuzino și nepotul acestuia, respectiv vărul domnitorului, Ștefan Cantacuzino. Principalul motiv de sfadă: Brâncoveanu dorea o domnie ereditară, după modelul apusean.

Abil diplomat, Brâncoveanu a încercat să mențină relații bune și cu sultanul dar și cu împăratul de la Viena și toate acestea pentru prosperitatea țării, dar și a sa personală. Dacă astăzi vorbim cu respect despre epoca sa o facem în primul rând pentru conacele sau palatele rămase în urma sa precum și pentru bisericile ctitorite și intensa activitate de tipărire de cărți. Revenind la trădare, aceasta s-a consumat pe 24 martie 1714 în ziua de marți a Săptămânii Luminate. Denunțul către sultan inițiat de către rudele sale de sânge cuprindea tot felul de păcate mai mult sau mai puțin închipuite. Domnitorul l-a primit cu tot fastul pe trimisul marelui vizir, Cabugi Pașa care era chiar apropiat de către Brâncoveanu, dar care nu l-a anunțat din timp asupra misiunii sale.

În sala cea mare a tronului sunt de față și marii boieri. Brâncoveanu iese să întimpine pe trimis. Acesta scoate năframa neagră a mazilirii și zice ” Porunca sultanului este că tu esti mazil și trebuie să pleci cu casa ta, cu fii și ginerii la Constantinopol. …” Brâncoveanu este izolat, ridicat dintre boieri. Cabugi Pașa citește hatișeriful în care sunt enumerate acuzațiile ce i se aduceau. Era acuzat de trădare, de legături cu Rusia și de multe alte fapte inclusiv că a acumulat o avere imensă. Trimisul sultanului cere boierilor să hotărască un domn nou, aceștia refuză spunând că nu au nevoie de unul, pentru că au deja unul. Boierii sunt amenințați cu represalii – năvala tătarilor deja strînși la Nistru. Palatul este pus sub control, încăperile sigilate, Vodă reținut. Totul a durat mai puțin de un ceas și situația în Valahia s-a schimbat complet. În două zile vine firmanul sultanului de confirmare a noului domn, în persoana lui Ștefan Cantacuzino. Iar Brâncovenii devin istorie.

S-ar fi putut refugia în Transilvania unde avea cumpărate moșii, dacă ar fi știut de mazilirea sa și s-ar fi putut întoarce pe tren ulterior? A știut și a sperat că va reuși prin abilitățile sale diplomatice să schimbe hotărărea sultanului care i-ar fi permis să se întoarcă pe tron? Sunt doar supoziții și variante de lucru de la care ne putem imagina cum ar fi fost să avem monarhie ereditară și de ce nu pace în Valahia încă de la începutul secolului XVIII.

Și pentru că e Ajun de Buna-Vestire am să vă povestesc despre o tradiție relatată de I.A Candrea pe la începutul secolului trecut. În ajunul de Buna Vestire, gospodarul român se ducea la un pom ce i se pare că nu va rodi și îl atinge de trei ori cu tăișul unei securi spunând : dacă nu rodești, te tai. Se spune că pomul înfricoșat de o asemenea amenințare, va da cu siguranță roade în acel an.

Și cred că până mâine, cu siguranță, că nu veți uita vorba poetului nostru național Mihai Eminescu: „Toate-s vechi și nouă toate!/Vreme trece, vreme vine.”

Alexandru PETROVICI
Share This