Ziua de azi, dincolo de conotația religioasă pe care o știm cu toții, reprezintă momentul final al revenirii la viață al tuturor ființelor închise sub pământ peste iarnă dar și momentul decisiv al trezirii  vegetației. Este o zi în care se puteau face previziuni meteorologice, importante pentru gospodarii de acum sute de ani și nu în ultimul rând este o zi ritualică , pentru că o dată cu trezirea dăunătorilor la viață, aceștia trebuiau alungați.

Se spune că așa cum va fii vremea la Buna-Vestire așa va fi și ziua de Paște. Iar de va fi frumos va fi un an rodnic. În această zi, ciobanii se ridicau pe stogurile de fân rămase de peste iarnă și amenințau cu toporul iarna, gonind-o. Dacă până la amiază va ploua și apoi va fi frumos, va fi o toamnă îndelungată și se vor putea strânge toate roadele câmpului iar dacă va fi ba ploaie, ba soare se considera că anul nu va fi unul bun. Dacă se întâmpla să fie frunza verde de Blagoveștenii, ceea ce nu e cazul anul acesta, va fi un an cu belșug.

În ziua de Blagoveștenie nu se doarme căci riști să fi somnoros tot anul. Iar pentru protecția gospodăriei se făcea un foc în curte, în fața ușii, și lângă el sunt puse pâine, sare și apă pentru îngerii. Pâinea și sarea erau date apoi de pomană. Cu siguranță că obiceiul are rădăcini precreștine și pentru asta e suficient să ne amintim de zeii protectori ai casei, zeii Lari. Legătura cu aceștia se observă inclusiv în urarea din colindele românești, Leru-i Ler, prin care aceștia erau invocați să păzească casa și gospodăria. Asta așa, ca să nu ni se mai spună de unii și de alții că am fi proveniți pe pământurile unde s-au născut sute de generații de strămoși ai noștri. Multe și tainice sunt legăturile invizibile aproape din obiceiurile și tradițiile românești care fac dovadă despre vechimea noastră ca și nație. Și asta în ciuda atâtora care au spus și încă mai spun că suntem ba din nu știu ce trib cuman sau din cine știe ce pustă împinși. Ar trebui să ținem capul sus și să spunem tuturor că deși de-a lungul secolelor am suferit atâtea invazii care au venit fiecare cu elementele proprii de cultură, din care noi am îmbogățit-o pe a noastră, am rezistat și am rămas aici. Chiar cuvântul Blagoveștenie, de rezonanță slavonă, s-a încetățenit în vocabularul comun, datorită sutelor de ani în care în biserici și la curțile domnești slavona era limba franca. Și totuși spunem azi Buna-Vestire sintagmă de clară origine latină.  Mă uit cu admirație la românii plecați peste hotare din propriile lor motive, care se întorc în țara lor fie pentru ași trăi ultimii ani, fie pentru a ajuta cu știința sau banii lor conaționalii rămași.

Azi este o altă zi dedicată păsărilor. Îmi amintesc cu drag de bunicul meu matern care de Buna-Vestire spunea că se aude cucul pentru prima dată și dacă îl aud azi cu siguranță voi avea noroc. Tradițiile spun că la Buna-Vestire se dezleagă gura cucului care a fost uliu peste iarnă. Cucul va cânta până la Sânziene sau până la Sân-Petru. Și ca nu cumva să auzi cântecul cucului fără a fi pregătit se recomanda să ai grijă să ai bani asupra ta, să fii hrănit și mai ales să nu fi supărat pentru că așa vei fi tot anul. De azi învie toate insectele și începe să înverzească iarba, pentru că e ziua în care pământul e blagoslovit.

Și cred că până mâine, cu siguranță, că nu veți uita vorba poetului nostru național Mihai Eminescu: „Toate-s vechi și nouă toate!/Vreme trece, vreme vine.”

Alexandru PETROVICI
Share This