Aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică a constituit unul dintre cele mai importante obiective de politică externă de după 1989 ale statului român iar la ora actuală este angrenat în marile dosare de acţiune ale NATO, fiind un partener solid şi totodată un membru activ în luarea deciziilor la nivelul structurilor Alianţei.

Istoricul aderării la NATO începe în iulie 1990 când primul ministru român la aceea vreme, Petre Roman a adresat o scrisoare secretarului general al NATO Manfred Worner pentru a vizita România, cerând totodată şi acreditarea unui ambasador român pe lângă organizaţie. A fost un prim pas de apropiere al executivului de la Bucureşti faţă de Alianţa Nord-Atlantică, iar din octombrie 1990 ambasadorul român din Belgia a fost autorizat să iniţieze relaţii diplomatice cu NATO.

La 26 ianuarie 1994, România a fost prima ţară din fostul lagăr comunist care a semnat Parteneriatul pentru Pace, un cadru de cooperare al statelor care nu sunt membre ale Alianţei cu organizaţia. Participarea în acest format ajută la îmbunătăţirea relaţiilor statului respectiv cu organizaţia şi la sporirea gradului de cooperare civilă şi militară, însă nu este considerat un mijloc pentru aderarea propriu-zisă la organizaţie. În aprilie 1997, Parlamentul României a adoptat în unanimitate un mesaj adresat celor 16 state membre NATO prin care se solicita o decizie favorabilă României cu prilejul summit-ului organizaţiei de la Madrid. În iulie 1997, şefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale organizaţiei nominalizează, în textul comunicatului summit-ului, România printre statele candidate care au obţinut progrese semnificative în îndeplinirea criteriilor de aderare la NATO. Prima rundă de convorbiri dintre România şi NATO pentru aderarea la Alianţă a avut loc la 13 decembrie 2002, la Bruxelles.

Cu prilejul unei ceremonii extraordinare a Consiliului Nord-Atlantic, desfăşurată la 26 martie 2003 la Bruxelles, a fost semnat Protocolul de Aderare la NATO pentru fiecare din statele candidate. După semnarea acestor protocoale, a început procesul de ratificare al aderării la NATO al statelor candidate care viza adoptarea de către toate cele 19 state membre a acestor documente. Canada a fost primul stat care a ratificat documentele la 28 martie 2003. Ultimul stat care a ratificat aceste documente şi deci care a încheiat procesul de ratificare a fost Franţa la 5 februarie 2004.

La 18 februarie 2004, plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului a adoptat în unanimitate proiectul de lege privind aderarea României la NATO. La 3 martie 2004 Legea 22/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Ministerul Afacerilor Externe a pregătit instrumentul de aderare al României la Tratatul Atlanticului de Nord, documentul fiind semnat de preşedintele Ion Iliescu la data de 4 martie, iar ulterior, în cadrul unei ceremonii solemne a fost depus de premierul Adrian Năstase la depozitarul Tratatului, guvernul Statelor Unite ale Americii la data de 29 martie 2004. Din acest moment, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.

Momentul solemn de ridicare al drapelelor de stat ale noilor state membre a avut loc la 2 aprilie 2004 la Bruxelles, cu prilejul reuniunii miniştrilor de externe ai NATO. Pentru a marca aderarea României la NATO patru deputaţi au avansat o iniţiativă legislativă prin care au cerut instituirea Zilei NATO în România care este marcată anual în prima duminică din luna aprilie

Alexandru PETROVICI
Share This