Luna martie nu se poate încheia fără să ne amintim de cel ce a fost Nichita Stănescu, poet și eseist, adulat de fani încă din timpul vieții, ale cărui versuri sau citate încă umplu internetul. Născut pe final ploios de martie în 1933, Nichita Stănescu este celebru azi mai mult pentru versurile interpretate de diverși cântăreți mai mult sau mai puțin cunoscuți, și mai puțin pentru poeziile sale cu adevărat autentice. Cu toții ne amintim versurile : „Ploua infernal/și noi ne iubeam prin mansarde./Prin cerul ferestrei oval,/norii curgeau în luna lui Marte„. Și bineînțeles versurile pline de sentimentalism :  „Spune-mi, dacă te-aș prinde-într-o zi / și ți-aș săruta talpa piciorului, / nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, / de teamă să nu-mi strivești sărutul?…”

Disputat pentru stilul său de viață boem dar și pentru excesele bahice,încă din perioada vieții, fapt care i-a și atras sfârșitul, Nichita Stănescu continuă totuși să rămână un nume de referință pentru literatura română a anilor 60-70. Este considerat în continuare un scriitor valoros de limbă română, pe care o numea el însuși „dumnezeiesc de frumoasă ”.  „ A vorbi despre limba în care gândești, a gândi – gândire, nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă ! Ce nuanță aparte îmi dau seama că ea o are !Această revelație, am avut-o abia când am învățat o altă limbă.” spunea Nichita Stănescu. Și acest îndemn, de prețuire a limbii materne, trebuie să ne călăuzească ori unde ne-ar purta pașii de-a lungul vieții. Gândim românește, simțim românește la orice distanță ne-am situa de țară.

Printre multitudinea de premii pe care le va primi încă din cursul vieții se numără prestigiosul premiu literar  Herder pentru literatură obținut anterior de Tudor Arghezi și puțin mai târziu de Ana Blandiana precum și o nominalizare din partea Academiei Regale Suedeze pentru premiul Nobel pentru literatură în 1979.

Nichita Stănescu seduce și azi inimi îndrăgostite și îndeamnă la meditație prin poeziile sale autentice și scriitura sa intensă. Sper ca timpul să vă permită să mai deschideți o carte de versuri de a sa poate Sensul iubirii, sau O viziune a sentimentelor iar dacă nu măcar aruncați-vă un ochi peste acest video ascultându-l pe Ovidiu Iuliu Moldovan recitând Leoaică tânără, iubirea.

Alexandru PETROVICI
Share This