În cadrul proiectului european Erasmus + KA2 Management of Diabetics Diseade Using Hypoglycemia Foods and Plant Extracts, care implică Universitatea de Științe Agricole și Veterinare din Banat Medicina „Regele Mihai I al României” din Timișoara (România), Universitatea Calabria și Departamentul de Farmacodinamică și Biofarmacie al Universității din Szeged (Ungaria), au fost efectuate mai multe cercetări privind modalitățile de tratament ale diabetului de tip 2. Cercetarea specialiștilor din cele trei țări a condus printre altele  la publicarea unei cărți care evidențiază proprietățile pentru sănătate ale multor specii alimentare și medicinale produse în regiunea  Calabria, care pot contribui la  tratarea naturală a  diabetului de tip 2.  Acesta  se mai numește și diabet zaharat non-insulino-dependent sau diabet pentru adulți și este o boală metabolică caracterizată prin creșterea glicemiei într-un context de rezistență la insulină și deficit relativ de insulină.

Ceapa, usturoiul, smochinele și uleiul de măsline, dar și citricele și alte plantele alimurgice (care sunt utilizate frecvent în bucătărie) au avut parte de o validare științifică importantă a proprietăților curative, legate de compoziția particulară a sucurilor și extractelor deosebit de bogate în fitocomponenți capabili să desfășoare activități biologice semnificative. Acestea sunt plante comestibile din a căror rădăcină se obține insulina, o fructo-oligo-zaharidă care, pe lângă faptul că este un prebiotic apreciat, are proprietăți hipoglicemiante. Multe studii recente au arătat că introducerea fibrelor în dietă servește la creșterea sațietății, îmbunătățirea motilității intestinale și controlul parametrilor metabolici (zahăr din sânge și colesterol). În mod similar, Sonchus oleraceus L. (Susai frunze) și Picris hieracioides L (Păpădia frunze), care sunt recoltate și consumate ca alternativă la Cichorium Intybus L. (Cicoare frunze), au proprietăți de sănătate similare.

Calabria are una dintre cele mai variate biodiversități de plante medicinale din Marea Mediterană, dintre care se estimează că aproximativ 3000 de hectare sunt cultivate cu plante medicinale și aproximativ 1200 de hectare de lemn dulce, din care 200 sunt cultivate, și alte hectare, neestimate, acoperite cu plante medicinale spontane. Din această biodiversitate importantă, care crește pe întreg teritoriul calabrez, este cu siguranță important – dacă nu fundamental – ca regiunea Calabria să se angajeze să creeze un lanț de producție de calitate, care are ca scop maximizarea caracteristicilor nutriționale și nu doar a celor spontane specii comestibile tipice patrimoniului plantelor medicinale calabrene. O situație similară se înregistrează în Banat, unde de la an la an a crescut numărul hectarelor plantate cu ierburi medicinale sau aromatice. Producătorii agricoli din cele două țări ar trebui să fie încurajați să producă plante medicinale pentru importantele lor proprietăți nutritive, care ar putea conduce la îmbunătătățirea tratamentului pentru diverse boli.

Share This