Azi ne amintim de prima ediție a olimpiadelor moderne, care debuta într-o zi de 6 aprilie, unde altundeva decât la Atena, locul legendar al primelor evenimente sportive olimpice. Acestea au fost primele Jocuri Olimpice care s-au desfășurat de când împăratul roman Teodosiu I a interzis Jocurile Olimpice în 393. Din inițiativa lui Pierre de Coubertin, la primul congres al Comitetului Internațional Olimpic (CIO), din 18-23 iunie 1894, de la Paris, s-a hotărât ca orașul Atena, din Grecia să fie gazda Jocurilor Olimpice din 1896. Au participat  la această primă ediție, 14 țări și 241 de sportivi care s-au întrecut în 43 de probe din 9 sporturi. Deși numărul de participanți a fost mic după standardele de azi, pentru acea vreme a fost cea mai mare participare internațională la un eveniment sportiv. Ceremonia a fost deschisă de regele George I al Greciei chiar în ziua în care se sărbătoreau 75 de ani de la obținerea independenței Greciei.

România nu a fost prezentă la prima ediție, însă unul dintre oamenii care au contribuit material și nu numai la acest prim eveniment a fost un latifundiar român de origine greacă, Evanghelie Zappa, care deținea moșii întinse în Bărăgan. Acesta și-a donat jumătate din averea sa pentru construirea la Atena a unui parc olimpic,numit de greci în onoarea donatorului Zappeion.

Și totuși care a fost motivul pentru care olimpiadele antice care datau deja de câteva sute de ani au fost interzise ? Printre importanții autori antici creștini care au contribuit la decizia împăratului Teodosiu I de anulare a evenimentelor olimpice se numără Tertullian. Lungul discurs ”De Spectaculis” a acestuia nu insistă numai asupra  trăsăturilor anticreştine şi imorale ale jocurilor, ci şi pe latura politică. Toate jocurile trebuie evitate pentru că au o natură idolatrizantă, Tertullian condamnând pompa exagerată a ceremoniilor sacrificiale care precedau competiţiile.Și totuși nu putem atribui doar creştinismului vina suprimării lor. Într-adevăr contribuţia acestuia a fost una decisivă, cu tot discursul despre condamnarea plăcerilor lumeşti şi detaşarea completă de lumea veche. Era normal să prefere ascetismul în defavoarea triumfurilor profane. În prima epistolă către Corinteni Sf. Pavel ne spune că atleţii aleargă după o coroană materială, spre deosebire de creştini, care o ţintesc pe cea spirituală. Comparaţiile cu atletismul nu sunt rare când predică despre importanţa ”cursei” pentru mântuire, pentru că primii creştini erau destul de pasionaţi de tradiţiile păgâne. Ignatius, episcop în Antiohia, foloseşte expresia de ”atlet al lui Dumnezeu”.  De altfel cu această expresie  va fi catalogat chiar și Ștefan cel Mare de către Papa Sixt al IV-lea, dar asta este o altă poveste.

Partea bună este că din 1896 avem olimipiade desfășurate regulat și chiar dacă ediția de vară de anul trecut de la Tokyo s-a amânat, cu siguranță anul acesta se va desfășura chiar și în condiții de pandemie, iar valorile de bază ale olimpismului vor prevala. Și să nu uităm jurământul olimpic care spune că : cel mai important lucru nu este să căștigi cât să participi așa cum în viață nu contează triumful, ci lupta. Esențial nu e să cucerești, ci să lupți bine.

Alexandru PETROVICI
Share This