Ivan, un tânăr în vârstă de 30 ani născut în Republica Moldova în orașul Vulcănești din regiunea Găgăuzia și adoptat în Italia la vârsta de 7 ani în orașul Edineț, face un apel sfâşietor pentru a fi ajutat să își regăsească familia de origine prin intermediul comunității voluntare dedicate sprijinirii copiilor adoptați în găsirea familiilor lor biologice “The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României” (pentru a o accesa click aici https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=6027752510583910&id=1068806209811923).

Pagina Facebook “The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României” a fost fondată de Ileana Cunniffe Baiescu, o extraordinară româncă stabilită în Irlanda care a reușit să își regăsească toți cei șase frați dați în adopție și acum își dedică viața copiilor adoptați din România și Republica Moldova (atât în țară cât în străinătate) în căutarea părinților biologici cu ajutorul neprețuit oferit în mod generos de o minunată echipa de voluntari cunoscători de limbi străine, având la activ sute de cazuri rezolvate, asistând tinerii în atât în căutarea familiilor c ât şi în organizarea reuniunilor cu famiile lor. Această pagină este urmărită de mai mult de 120.000 de persoane, care se implică ajutând în mod concret la distribuirea anunțurilor publicate; cu cât fiecare apel este distribuit mai mult prin rețele de socializare și articole în ziare, cu atât șansele de a ajunge la membrii familiei biologice sau la persoane care au informații utile sunt mai mari, fapt care ajută soluționarea cazurilor, deseori în foarte scurt timp, iar în unele cazuri fericite la mai puțin de 24 de ore de la publicare.

Ivan povestește:

“M-am născut pe data de 23 noiembrie 1990 cu numele la naștere Ivan Farima sau Fărîmă cu patronimic Feodorovici (numele pe certificatul de naștere fiind scris în limba rusă: Иван Фарима Феодорович) în orașul Vulcănești (în caractere chirilice: Вулканешты, Вулкэнешть) în sudul Republicii Moldova în regiunea autonomă Găgăuzia (Гагаузия), care are trei limbi oficiale: găgăuză, rusă și română, fiind caracterizată de prezența etniei găgăuze de limbă turcică.

Părinții mei naturali se cheamă Irina Farima sau Irina Fărîmă Vladimirovna (in acte: Ирина Фарима Владимировна) și Feodor Farima sau Feodor Fărîmă Ivanovici (in acte: Феодор Фарима Иванович), bunicul din partea tatălui chemându-se Ivan, iar bunicul din partea mamei având numele Vladimir.

Am fost plasat la orfelinat la vârsta de circa 4 ani, de unde am fost adoptat de minunata mea familie italiană la vârsta de 7 ani în 1997, adopția mea fiind înregistrată în registrul Oficiului Stării Civile din orasul Edineț (Единец, Единцы) care se află în nordul Republicii Moldova, la 350 km de locul meu de naștere.“

Ivan își reamintește o soră mai mare și alți doi frați (unul mai mare și unul mai mic decât el): “Dacă memoria de la acea vârstă fragedă nu mă înșeală, îmi amintesc că mă jucam în curtea părintească cu o soră cu câțiva ani mai mare care era mai plinuță. Îmi reamintesc și doi frați: un frate mai mare decât mine pe care îl rețin tuns la zero și un frate mai mic decât mine pe care mi-l aduc aminte ca fiind blond și cu ochi deschiși la culoare, poate albaștri.”

“Din familia mea mi-a rămas întipărit în minte că la un moment dat locuiam într-o rulotă, după care ne-am mutat la o casă despre care amintesc că se găsea în apropierea unui câmp verde. Tatăl meu avea trei cai frumoși, iar uneori existau certuri între părinții mei, mama mea fiind mereu tristă din cauza situației în care se găsea. O amintire puternică pe care o am se referă la un episod în care câțiva ofițeri de poliție au intervenit în casă părintească și l-au arestat pe tatăl meu. Pe baza a ceea ce îmi amintesc, tind să cred că tatăl meu avusese un salariu îndestulător, dar de la un moment dat nu a mai avut niciun loc de muncă și din cauza dificultăților economice eu am fost plasat la casa de copii.

Ivan își aduce aminte că directoarea unuia din ultimele orfelinate la care a fost plasat era chemată de către copii “Mama Liza”, iar una dintre educatoare se chema Natașa. De asemenea, de la ultimul orfelinat la care a fost înainte de adopția sa, localizat în zona orașului Edinet, își amintește doi prieteni, unul blond pe nume Sasha (Саша, diminutiv în limba rusă de la Alexandr – Александр) și un alt băiețel cu un nume pe care și-l amintește că având numele Francesco.

Sper că o să fiți ălături de mine, vă rog din suflet să mă ajutați în a-mi îndeplini visul de a mă reuni cu părinții, sora și frații mei, îmi doresc nespus de mult să îmi cunosc rădăcinile. V-aș fi foarte recunoscător dacă ați distribui acest anunț, cu speranța că poate fi văzut de familia mea sau de oricine altcineva care mă poate ajută cu informații”- este apelul lui Ivan.

Fericiți cei ce n-au cunoscut vreodată durerea despărțirii”, spune filozoful Mihai Șora. După atâția ani îngândurați de separare, îi dorim lui Ivan că în sfârșit să i se împlinească visul de a-și revedea în realitate mama care i-a dat viață și întreaga familie de origine.

Vă rugăm să distribuiți cât mai mult acest apel, în special în grupuri din Republica Moldova din orașul Vulcanesti din regiunea Gagauzia (unde Ivan s-a născut) sau din zona orasului Edinet (unde Ivan a fost adoptat), ca și în alte grupuri din Republica Moldova și străinătate pentru a găsi sora mai mare și frații, în cazul în care au fost dați în adopție.

Dacă aveți orice informație care îl poate ajuta pe Ivan să intre în contact cu membrii familiei de origine, vă rugăm să scrieți (în limba română, rusă, engleză sau în orice altă limbă), în mod preferabil, un mesaj privat către administratorii paginii Facebook a copiilor adoptați “The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României” prin click aici https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=6027752510583910&id=1068806209811923 (cine nu este înscris pe rețeaua de socializare Facebook poate scrie la adresa de email theneverforgottenrchildren@yahoo.ie

 

Ileana BUZIC
ileana.buzic@libero.it

 

Share This