CARE ESTE PROCEDURA BIROCRATICĂ LEGATĂ DE OBLIGAȚIA DE VACCINARE?

 În termen de cinci zile de la data intrării în vigoare a decretului-lege, fiecare asociație profesională teritorială trebuie să transmită lista membrilor iar angajatorii profesioniștilor din domeniul sănătății care își desfășoară activitățile în unități de sănătate, socio-sanitare și asistență socială publice sau private, în farmacii, parafarmacii și cabinete profesionale, trebuie să prezinte lista angajaților lor cu această calificare. În termen de zece zile de la data primirii listelor, Regiunile verifică dacă fiecare dintre acești subiecți obligați este vaccinat sau nu. Atunci când nu există vaccinare sau lipsește cererea de vaccinare a unui subiect obligat, Regiunea, în conformitate cu prevederile privind protecția datelor cu caracter personal, raportează imediat numele subiecților către Autoritatea Locală de Sănătate (ASL) de reședință care este nevaccinat. Autoritatea Locală de Sănătate de reședință invită persoana interesată să prezinte, în termen de cinci zile de la primirea invitației, documentația care dovedește vaccinarea, omiterea sau amânarea acesteia, prezentarea cererii de vaccinare sau lipsa condițiilor pentru vaccinare obligatorie. În caz de neprezentare a documentației indicate mai sus, Autoritatea Locală de Sănătate, după expirarea perioadei de cinci zile menționate, fără întârziere, invită în mod formal partea interesată să se supună administrării vaccinului, indicând metodele și termenele în care să fie vaccinată. În cazul prezentării documentației care atestă cererea de vaccinare, Autoritatea locală de sănătate invită persoana interesată să transmită imediat și în orice caz, nu mai târziu de trei zile de la administrare, certificatul care să ateste respectarea obligației de vaccinare. După ce au trecut termenele indicate, Autoritatea Locală de Sănătate, atunci când constată nerespectarea obligației de vaccinare și după ce a dobândit eventual informații suplimentare, informează imediat persoana în cauză, angajatorul și asociația profesională de care aparțin. Această evaluare făcută de Autoritatea Locală de Sănătate determină suspendarea dreptului de a efectua servicii sau sarcini care implică contacte interpersonale sau implică riscul răspândirii infecției. Suspendarea este comunicată imediat părții interesate de către asociația profesională de care face parte.

CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ OBLIGAȚIA DE VACCINARE NU ESTE RESPECTATĂ?

Deci, dacă unul dintre subiecții obligați refuză să se vaccineze? Obligația nu este absolută: pe baza decretului-lege, niciun profesionist sau personal medical nu poate fi supus vaccinării cu forța. Cu toate acestea, se stabilește o sancțiune, și anume suspendarea de la locul muncă sau atribuții care va duce la reduceri relative ale salariului. Decretul-lege precizează că „vaccinarea este o cerință esențială pentru exercitarea profesiei și pentru îndeplinirea muncii prestate de subiecții obligați”. Cu alte cuvinte: „fără vaccin, fără muncă” (cel puțin fără acele atribuții care se aveau înainte): mai concret, dacă un profesionist sau un personal medical obligat refuză să fie vaccinat, este probabil „degradat” sau transferat, dar dacă nu există alte locuri de muncă cu atribuții diferite sau alte sedii disponibile, este suspendat de la locul de muncă. Decretul-lege spune, de fapt, că angajatorul, după ce a primit comunicarea de la Autoritatea Locală de Sănătate, atribuie lucrătorului, acolo unde este posibil, sarcini, chiar mai mici, altele decât cele care implică contacte interpersonale sau implică riscul răspândirii virusului, cu tratamentul salarial corespunzător îndatoririlor îndeplinite și care, în orice caz, nu implică riscuri de răspândire a virusului. Atunci când nu este posibilă alocarea unor sarcini de diferite tipuri sau în alte locații, nu se datorează salariu sau alte compensații pentru perioada suspendării. Pe scurt, dacă profesionistul sau personalul medical obligat refuză să fie vaccinat, el este suspendat de la sarcini de serviciu care implică contacte cu alte persoane sau sarcini care chiar pot crea un risc de contagiere și angajatorul îl atribuie, dacă este posibil, sarcini diferite, chiar inferioare (puțin probabil să fie echivalente, nerealist că sunt superioare) sau în alte locuri de muncă și îl plătește pentru aceste noi locuri de muncă. Deci, pentru a da un exemplu, în teorie o asistentă medicală care lucrează într-o unitate de sănătate și refuză vaccinarea ar putea să fie pusă (și plătită) ca personal de curățenie pe timp de noapte, atunci când posibilitatea contactului cu alte persoane este minimă. Dacă nu sunt disponibile locuri de muncă de înlocuitoare adecvate (de exemplu pentru că toate sunt deja ocupate, ceea ce se va întâmpla mai ales atunci când instituția căreia îi aparține este mică sau nu are mai multe sedii), asistenta respectivă pur și simplu nu va lucra și nu va fi plătită.

CÂT TIMP POATE DURA SUSPENDAREA?

Suspendarea despre care tocmai am vorbit rămâne efectivă până la îndeplinirea obligației de vaccinare sau, dacă subiectul obligat continuă să refuze, până la finalizarea planului național de vaccinare și, în orice caz, până cel târziu la 31 decembrie 2021.

CÂND VACCINAREA NU ESTE OBLIGATORIE?

Decretul prevede că „vaccinarea nu este obligatorie și poate fi omisă sau amânată numai în cazul unui pericol constatat pentru sănătate, în raport cu condițiile clinice specifice documentate, certificate de medicul generalist”. Prin urmare, profesioniștii, tehnicienii și personalul care ar fi obligați pot să nu se vaccineze sau să amâne vaccinarea în trei condiții conexe:

  • pericol pentru sănătate;
  • condiții clinice specifice documentate;
  • certificare de la medicul generalist (medicul de familie).

Pentru perioada în care vaccinarea este omisă sau amânată și, în orice caz, cel târziu la 31 decembrie 2021, angajatorul atribuie sarcini diferite subiecților care nu se pot vaccina din motive medicale, fără a reduce salariul, pentru a evita riscul răspândirii virusului.

Diferența de consecințe între profesioniștii și personalul din domeniul sănătății care refuză să se vaccineze nejustificat și profesioniștii din domeniul sănătății și lucrătorii din domeniul sănătății care refuză să vaccineze în mod justificat din motivele medicale indicate mai sus rezidă în aceasta: „nejustificații” ori lucrează în alte locuri de muncă „necontagioase”, chiar inferioare calificării (fiind plătiți – probabil mai puțin – pentru aceste noi locuri de muncă), ori sunt suspendați de la muncă (și nu sunt plătiți); „justificații” trebuie să fie repartizați la alte sarcini și, în cazul lor, nu este de așteptat ca aceste sarcini noi să fie inferioare calificării și nici să poată fi suspendați de la muncă (și în orice caz vor fi plătite la același nivel în comparație cu sarcinile efectuate anterior).

Profesionistul sau personalul din domeniul sănătății obligați prin decretul-lege poate refuza vaccinarea justificând, de exemplu, că vaccinurile anti-covid nu sunt 100% cunoscute din punct de vedere biologic, că nu au fost încă supuse unui proces de testare pe termen lung și că ar putea produce efecte necunoscute și periculoase?

Aproape sigur că nu. Decretul-lege spune că vaccinarea nu este obligatorie, referindu-se doar la condițiile clinice „specifice” „documentate” și certificate de medicul de familie, prin urmare, cu privire la starea specifică de sănătate a subiectului care nu intenționează să fie vaccinat. Este foarte dificil pentru un medic de familie să justifice cu astfel de teze generice un „pericol pentru sănătate” în loc de „condiții clinice specifice documentate”.

Profesionistul sau personalul din domeniul sănătății obligați prin decretul-lege, dar cu o boală care îl predispune la tromboză să refuze vaccinarea?

Aproape sigur că nu. Aceasta este, de asemenea, o evaluare care este responsabilitatea medicului de familie și este adevărat că vaccinul AstraZeneca pare să predispună la formarea trombozei, dar este, de asemenea, adevărat că nu este singurul vaccin disponibil și, prin urmare, partea interesată ar putea solicita și obține vaccinarea cu alte produse.

Profesionistul sau personalul din domeniul sănătății obligați prin decretul-lege să refuze vaccinarea opunându-se nu unei boli, ci unui tratament pe care îl efectuează pentru un anumit rezultat, de exemplu pentru o fertilizare asistată?

Probabil da. Decretul-lege indică un pericol pentru sănătate și condiții clinice specifice documentate ca cerințe pentru evitarea vaccinării, dar nu menționează patologiile. Deci, probabil, nu este necesar să aveți o boală pentru a refuza vaccinarea, în prezența celorlalte condiții indicate de lege (documentația problemei și atestarea medicului curant) și, prin urmare, și în cazul tratamentelor care vizează unele rezultate medicale (de exemplu sarcina) care poate interacționa negativ cu vaccinul.

Avocat Gabriele DALLARA

Gabriele Dallara este avocat cu birou în La Spezia și judecător onorific la Curtea din Genova.
În prezent, în calitate de lector, predă dreptul administrativ în sănătate la Universitatea din Genova și a predat dreptul sănătății și dreptul muncii la Universitatea din Genova și drept procesual penal la Școala de specializare pentru profesiile juridice ale Universității din Pisa. De mulți ani a asistat cetățeni și asociații române din toată Italia. Puteți trimite întrebările dvs. juridice pentru a primi un răspuns la adresa de e-mail director@romanestiri.com.

Share This