Pe 16 aprilie 1879 se năștea la Didești în județul Teleorman, Grigore Pișculescu, cel care avea să rămână în literatura română drept Gala Galaction. Toată viața sa a pendulat între credință și tăgadă, între vocația de teolog și cea de scriitor, ambele profesii slujindu-le cu profesionalism și dedicare. A fost hirotonit preot, în 1922, iar la scurt timp își începe cariera de profesor universitar, predând întâi la Universitatea din Chișinău și apoi la cea de la București.

În vacanţele de vară, prefera să se retragă la mănăstirile din Moldova, la Neamţ şi la Agapia. Pe zidurile încărcate de istorie ale mănăstirii de la Neamţ a văzut o inscripţie cu numele Galaction şi acesta i-ar fi plăcut să-i fie numele întru monahism. Nu a devenit călugăr, dar numele Galaction a rămas predestinat să-i devină pseudonim literar. Prenumele Gala derivă, evident, din Galaction. Gala Galaction a absolvit Facultatea de Teologie cu teza de licenţă „Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic”, fiind prima dintr-un lung şir de lucrări similare. S-a dus la Cernăuţi pentru a urma un doctorat în teologie, pe care l-a finalizat în 1909, an în care a fost numit şi defensor ecleziastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului. În paralel cu îndatoririle ecleziastice, Gala Galaction colaborează la revista „Viaţa Românească”, unde cunoaşte scriitori importanţi, fiind perioada în care aderă la curentul poporanismului.

La doar câţiva ani de la hirotonire, Gala Galaction devine profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău, unde este numit şi decan. Rămâne aici până în 1941, iar, pe lângă activitatea la catedră şi scrisul, călătoreşte în Italia, Egipt, Turcia, Grecia şi Israel, experienţe care îi vor lărgi orizontul literar şi teologic. Sunt anii săi de maturitate şi de forţă creatoare.

Gala Galaction a fost un erudit teolog de seamă al vremii sale. El a tradus Biblia în limba română, utilizând textele originale ebraice şi greceşti, alături de preotul Vasile Radu, demers care îl va plasa printre personalităţile Bisericii Ortodoxe.

Exemplar rămâne gestul de frondă prin care, atunci când vede un grup de evrei scoşi la muncă forţată să degajeze zăpada de pe străzi, le spune: „Curaj, dragii mei, nu sunteţi singuri!” A luat apoi lopata din mâna unui bătrân şi a făcut el o vreme acest lucru, lăsându-i bietului om un răgaz de odihnă. Mai târziu avea să mărturisească despre atitudinea sa: „Cel ce citeşte şi iubeşte Biblia nu poate avea sentimente de ură pentru Israel”. Ortodoxia, spunea Galaction de-a lungul existenţei sale, s-a caracterizat tocmai prin toleranţă, şi nu prin ură. Pentru atitudinea aceasta curajoasă, o piaţă din Ierusalim îi poartă numele astăzi.

Anul acesta marchează 60 de ani de la trecerea în neființă a scriitorului și părintelui Gala Galaction.

Alexandru PETROVICI

 

Share This