Povestea vieții lui Anghel Saligny începe într-o zi ploioasă de primăvară, într-un han, unde părinții săi și-au găsit adăpost. Se spune că a plouat atât de mult în aceea zi de 19 aprilie 1854 încât hanul a fost inundat puternic, iar pătuțul viitorului inginer plutea și a fost nevoie de intervenția tatălui pentru ca micuțul să nu se afle în pericol mai mult decât deja era. Cu alte cuvinte putem spune că Anghel Saligny s-a luptat cu apele încă din prima sa zi de viață. Lui îi datorăm primul pod de cale ferată de peste Dunăre – Fetești/Cernavodă, aflat acum în conservare dar care a fost folosit până la începutul anilor 2000.

Anghel a fost un excelent matematician și era pasionat de cercetarea corpurilor cerești, așa încât s-a înscris la Facultatea de Astronomie din cadrul Universității din Berlin.  După scurt timp a înțeles că i se potrivește mai bine o profesie cu profil tehnic, prin care să își folosească imaginația sa creatoare, pentru a produce lucruri valoroase pentru societate. Așa se face că s-a retras de la Facultatea de Astronomie și s-a înscris la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg.

După finalizarea studiilor a lucrat un an pe șantierele din Germania după care s-a întors în țară. Întors în țară în 1875 și angajat la Serviciul de Poduri din Ministerul Lucrărilor Publice, a început conceperea și proiectarea căii ferate Ploiești – Predeal, inclusiv a podurilor aferente. Ulterior participă la construirea acesteia finalizându-le în doar 2 ani, împreună cu inginerul Elie Radu, sub conducerea inginerului Gheorghe Duca.

În perioada următoare a proiectat și executat silozurile de cereale de la Brăila (1888) și Galați (1889), unde a folosit pentru prima dată în țara noastră betonul armat, la doar două decenii după brevetarea acestuia. Pentru construcția silozurilor Saligny a folosit o metodă original, care este folosită și astăzi.

La Constanța, Anghel Saligny a proiectat și coordonat modernizarea și extinderea portului, însă lucrarea care l-a consacrat în elita constructorilor din întreaga lume a fost complexul de poduri feroviare peste Dunăre dintre Fetești și Cernavodă. Lucrările la podul de la Cernavodă au durat 5 ani iar costul lucrărilor s-au ridicat la 35 milioane lei aur. Podul se află la o înălțime de 30 de metri față de sol pentru a permite navelor să treacă pe sub el, iar la momentul dării în folosință era al treilea ca lungime din lume. Pentru a garanta trăinicia podului, în momentul inaugurării acestuia de regele Carol I, aflat cu suita regală în trenul ce trecea pe deasupra, Anghel Saligny s-a aflat pe o șalupă sub pod. Podul este vizibil și azi, la fel de trainic ca în clipa inaugurării sale.

Alexandru PETROVICI
Share This