Începutul verii era sărbătorit în vechime prin împodobirea porților cu crengi de verdeață, ca semn al renașterii naturii. Crenguțele de armindeni erau păstrate până la momentul secerișului, moment în care, lemnul acestora era folosit la coacerea primei pâini din recolta nouă de grâu. Numele de Armindeni vine de la Armin, Irmin den – ziua profetului Irimia și era momentul în care aveau loc numeroase practici ce favorizau acomodarea omului cu noul anotimp precum spălatul cu rouă sau băutul vinului roșu amestecat cu pelin.

Tot în această zi se mânca miel fript, ca de altfel și de ziua Sfântului Gheorghe (sărbătoare cu valențe pastorale). Se spune că armindenul e sărbătoarea boilor, când nu se pune mâna pe coarnele acestora și nu se înjugă. Acolo unde îi lăsai seara tot acolo trebuia să îi lași și în prima zi de mai. În vremurile de demult oamenii munceau fără a face vreo diferențiere între zilele săptămânii, în schimb sărbătorile erau mereu ținute și nu se lucra. Prin secolul XIX a apărut obiceiul, care rezistă și astăzi de a merge la pădure, la iarbă verde de Arminden tocmai pentru a fi veseli și sănătoși tot anul. Se petrecea ca și acum cu miel sau pui fript și cu vin, iar pe drumul spre casă se aruncau farfuriile de pământ (cam ca la o petrecere grecească).

Se spune că 1 mai se serbează și în cinstea Sfântului Irimia care aduce rod și belșug în casa celor ce îl cinstesc. În dimineața zilei de Armindeni, până nu răsare soarele e bine să te speli pe mâini și pe față cu roua ce cade peste noapte pe flori și pe iarbă.

Pelinul recoltat în această zi era un leac apreciat pentru tratarea malariei, a durerilor de stomac, a umflăturilor și a bolilor de ochi. Și alte buruieni și ierburi tămăduitoare începeau să fie culese de la Armindeni, considerându-se că de acum încep să aibă proprietăți terapeutice excelente.

Tot astăzi era considerată drept ultima zi în care se mai putea semăna păpușoiul, porumbul, considerându-se că cine nu a semănat până în această zi, putea pune mestecăul mămăligii în foc. Se spune că fasolea semănată în această zi este mult mai roditoare  iar pepenii sau castraveții plantați de Armindeni nu mai erau mâncați de viermi sau alți dăunători. Se spune că dacă de întâi mai plouă, va continua să plouă încă patruzeci de zile.

Tradiții frumoase care arată încă o dată, dacă mai era nevoie, puternica legătură cu natura a bunicilor și strămoșilor noștri. Din păcate noi cei din ziua de azi am uitat să cercetăm semnele și ne bucurăm doar de grătarul servit la iarbă verde.

Alexandru PETROVICI
Share This