Preocupat de viitorul tinerilor, regele Carol I decide să înfiinţeze “un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”. Sunt cuvinte din Scrisoarea pe care Carol o adresează la 3 Mai 1891 sfetnicului său Lascăr Catargiu, Preşedinte al Consiliului de Miniştri, scrisoare considerată un autentic Act de întemeiere şi un Îndreptar pentru cei care vor urma la conducerea instituţiei. Fundaţia are scopul de a întări “frăţia printre tinerimea universitară” şi a hrăni “simţământul patriotic care înalţă sufletul ei”, acordând apoi, vreme de 50 de ani, ajutoare pentru tipărirea unor lucrări valoroase şi a tezelor de doctorat, premii de încurajare, burse pentru studenţi, subvenţii.

Carol I (1839-1914)

În anul 1891 regele Carol I a înfiinţat Fundaţia Universitară Carol I, donând un fond de 200.000 de lei căruia i s-a alăturat bancherul Evloghie Gheorghief cu 200.000 de lei şi 90.000 de lei donaţi de Elena Turnescu. Din veniturile acestor fonduri se întreţinea biblioteca şi se acordau stipendii studenţilor săraci. Construcţia a fost realizată în etape, prima a fost ridicată între anii 1891-1893 prin construirea imobilului din actuala stradă Dem. I. Dobrescu din București după proiectul arh. Paul Gottereau. La 14 martie 1895, la inaugurarea Fundaţiei universitare Carol I, a fost numit bibliotecar al acestei instituţii Constantin Rădulescu-Motru. Prin construcţie şi dotare, Fundaţia este comparabilă cu cele mai moderne biblioteci europene din epocă. Spiru Haret, Ministrul Instrucţiunii Publice, considera la Festivitatea Fundaţiei din 9 mai 1910 că, în acest local “se adăposteşte una din instituţiile cele mai frumoase dacă nu chiar cea mai frumoasă instituţie culturală din Ţara noastră, care nu are pereche în multe alte ţări mai înaintate decât noi”.

Etapa a doua de construcţie a Fundaţiei, între 1911 şi 1914, cuprinde partea centrală din Calea Victoriei şi aripa din C.A. Rosetti. Gottereau a adăugat un corp principal, axat pe o piaţă de forma unui arc de cerc, şi o aripă aproape simetrică cu nucleul iniţial. Inaugurarea noului local are loc la 9 mai 1914. Elementele principale sunt un Amfiteatru de peste 500 de locuri, cu mobilier de lemn şi piele furnizat de firma Maple din Londra, 4 săli de lectură şi depozite. Un sistem special de ventilare şi luminarea indirect din plafon fac din Amfiteatru “întâia sală de conferinţe publice în miezul oraşului” (D. Gusti).

Stilul clădirii este Louis XVI, cu o mare sobrietate de linii şi ornamente. Luxul şi confortul caracterizează această construcţie: rafturi de stejar sculptat, rafturi metalice procurate de la Casa Künscherf din Dresda, vitralii executate la München, reprezentând voievozi români, copii colorate ale frescelor din Biserica episcopală a Curţii de Argeş, donate de arhitectul restaurator Lecomte de Noüy, bănci şi mese de lectură, executate după dimensiunile modelului adus de la Biblioteca Imperială din Berlin, mobilier cu piele verde comandat la casa T. Held din Londra.

Odată cu darea în folosinţă a Amfiteatrului, Fundaţia dispunea nu numai de o nouă sursă de venituri, dar devenea şi un punct de atracţie pentru bucureşteni. Dintre manifestările cele mai prestigioase se pot cita şedinţele Institutului social- român sub conducerea lui D. Gusti (1924-1937), ale Uniunii intelectuale române şi Universităţii libere, prelegerile Facultăţii de drept (din lipsa unei săli încăpătoare), cursurile de istoria artei ţinute de Al. Tzigara-Samurcaş. Aula a fost pusă la dispoziţia a sute de asociaţii, cercuri, societăţi în folosul unui public avid de cunoaştere.

În 1931 ia fiinţă gruparea “Forum” care organizează o serie de conferinţe pe tema “Explicaţia timpului nostru” rostite la Fundaţie de către Petru Comarnescu, Mircea Vulcănescu, Ionel Jianu, Mihail Sebastian, C. Noica “Pentru mine – mărturisea Ionel Jianu în 1990 – faptul că am putut vorbi pentru prima dată din amfiteatrul Fundaţiei a fost împlinirea unui vis din adolescenţă, cînd veneam ca licean să ascult conferinţele despre artă ale lui Tzigara-Samurcaş şi I.D. Ştefănescu. Atunci îmi făgăduisem să fac tot posibilul să ajung şi eu să vorbesc de la tribuna Fundaţiei”. În toamna lui 1932 activitatea asociaţiei “Forum” încetează, locul ei fiind luat de alte grupări culturale ca “Poesis” (grupare de artişti, de intelectuali reformatori care doreau şi o înnoire a teatrului românesc), din care făceau parte I.M.Sadoveanu, Dan Botta, Marietta Sadova, Şerban Cioculescu sau “asociaţia de arte, litere şi filosofie” – “Criterion” – care organiza periodic simpozioane despre Freud, Ch. Chaplin, A. Gide, Bergson, Paul Valery etc. Au conferenţiat N. Iorga, M. Sadoveanu, T. Vianu, M. Ralea, M. Eliade, şi personalităţi străine, miniştri, ambasadori, profesori.

Lăudabila inițiativă regală ar trebui continuată și în ziua de azi, iar marii potentați ai zilei ar trebui să fie încurajați să sprijine educația din România, prin intermediul unor fundații. Acest lucru ar contribui la creșterea numărului celor ce doresc să studieze dar nu au posibilitățile materiale să facă lucrul acesta.

Alexandru PETROVICI
Share This