Îl cunoaștem cu toții pentru scandaluri și aventurile sale cu femei frumoase, dar știți oare că acest om politic italian a reușit performanța, neegalată până în prezent în Italia, de a conduce țara cea mai lungă perioadă de timp? Cu siguranță, numele de Silvio Berlusconi vă spune ceva, indiferent dacă urmăriți sau nu presa sau viața politică din Peninsulă. Și dacă de el se pot spune o mulțime de lucruri, mai mult sau mai puțin bune, faptul că este cel mai longeviv premier italian postbelic este sută la sută adevărat. Berlusconi a rezistat nu mai puțin de 1832 de zile în fruntea Italiei și dacă astăzi vorbim despre el, o facem pentru că într-o zi de 05 mai 2004, acesta intra în Cartea Recordurilor pentru performanța de a rezista în fruntea guvernului mai bine de 1060 de zile.

Într-o țară asemănătoare cu România, la capitolul politică, unde guvernele sau miniștrii nu au o viață îndelungată, Berlusconi poate fi considerat un supraviețuitor al politicii din Peninsulă. Născut la 29 septembrie 1936, Berlusconi şi-a început cariera vânzând aspiratoare şi şi-a construit o reputaţie de petrecăreţ. A absolvit Facultatea de Drept în 1961 şi a format Edilnord, o companie de construcţii în zona Milano. Zece ani mai târziu, a înfiinţat o televiziune locală – Telemilano – ce se va transforma în cel mai mare imperiu media italian, Mediaset. Uriaşa sa corporaţie Fininvest are acum sub umbrela sa Mediaset, cea mai mare editură, Mondadori, ziarul Il Giornale, clubul AC Milan şi zeci de alte companii.

În 1993, Berlusconi a fondat partidul Forza Italia, numit după cântecele fanilor AC Milan. Anul următor, a devenit premier pentru prima oară, formând o coaliţie cu Alianţa Naţională şi Liga Nordului. Însă rivalităţile dintre cei trei lideri, cuplate cu inculparea lui Berlusconi pentru fraudă fiscală, au dus la prăbuşirea guvernului după doar şapte luni. A pierdut alegerile din 1996 în faţa lui Romano Prodi, de stânga, dar până în 2001 a revenit la putere, în coaliţie cu foştii parteneri.

A pierdut alegerile generale din 2006, tot în faţa lui Prodi, conducând cel mai longeviv guvern italian de la Al Doilea Război Mondial. Alegerile din 2008 l-au adus înapoi în funcţie, dar incertitudinea politică ce îl înconjura a continuat.

Berlusconi a fost acuzat de delapidare, fraudă fiscală şi tentativă de mituire a unui judecător, dar mereu şi-a declarat nevinovăţia şi nu a fost niciodată condamnat definitiv. În 2009, Berlusconi avusese 2.500 de apariţii în instanţă, în 106 procese, pe durata a peste 20 de ani, cu costuri legale de 200 de milioane de euro.

Guvernul său a adoptat reforme ce scurtau perioada de prescriere pentru fraudă, dar o parte a unei legi din 2010 ce îi acorda imunitate temporară a fost respinsă de Curtea Constituţională. În octombrie 2010 s-a aflat că Berlusconi a sunat la o secţie de poliţie cerând eliberarea unei fete de 17 ani, Ruby. Ea fusese arestată pentru furt şi s-a aflat că participase la mai multe petreceri date de Berlusconi. La 15 februarie, judecătoarea Cristina Di Censo a ordonat ca Berlusconi să fie judecat pentru relaţii sexuale cu Ruby. De asemenea, a fost auzat de abuz de putere într-un alt caz legat de aceeaşi tânără.

De asemenea, în mai 2009, a doua sa soţie, Veronica Lario, a anunţat că divorţează după ce premierul a fost fotografiat la majoratul modelului Noemi Letizia. Lario l-a acuzat pe Berlusconi şi că a ales o listă ruşinoasă de candidate la Parlamentul European.De asemenea, presa din Peninsulă a publicat fotografii cu femei fără sutien şi cu un bărbat dezbrăcat la vila sa din Sardinia. În plus, o celebritate ar fi folosit avionul oficial al premierului pentru a ajunge pe insulă. În iulie 2009, au apărut înregistrări audio, aparent între premier şi prostituata de lux Patrizia D’Addario, care a spus că ea şi alte femei au fost plătite pentru a lua parte la petreceri organizate de premier la reşedinţa sa din Roma.

Berlusconi a admis întotdeauna că nu este sfânt, dar a negat ferm că ar fi plătit vreodată pentru relaţii sexuale cu o femeie.

Alexandru PETROVICI
Share This