Mulți dintre noi ajunși la Iași, cu diverse ocazii, am intrat în frumoasa biserică “ Sfinții Trei Ierarhi“ atât pentru a admira arhitectura cât și pentru a spune o rugăciune, dar puțini dintre noi cunosc povestea acestui lăcaș de cult.  „…am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinţi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur şi a fost sfinţită în luna mai, ziua a şasea, a anului 1639 de mitropolitul Varlaam…”așa a rămas scris pe pisania bisericii, ridicate în vremea Domnitorului Vasile Lupu.

Ridicată de voievodul moldovean între anii 1637 şi 1639 (ce vremuri când în 2 ani se ridicau asemenea splendide monumente de arhitectură), biserica mănăstirii a fost închinată, aşa cum arată pisania în limba slavonă care se mai păstrează şi astăzi, „Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur“ şi sfinţită de vrednicul de pomenire mitropolit Varlaam al Moldovei la data de 6 mai 1639. Doi ani mai târziu, pe 13 iunie 1641, aici au fost aşezate moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, aflate în prezent în Catedrala Mitropolitană din Iaşi (în nişa ce a adăpostit odinioară sfintele moaşte se află acum racla cu moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu la 1650).

Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi este inclusă pe lista monumentelor istorice din România, fiind situată în centrul tradiţional al Iaşiului, pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt (fosta Uliţă Domnească). Biserica Trisfetitelor a fost ridicată ca necropolă domnească, reflectând aspiraţia ctitorului său, Vasile Lupu, spre lumea bizantină, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă. Alături de ctitori, la Trei Ierarhi îşi dorm somnul de veci cărturarul voievod Dimitrie Cantemir şi primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza.

Făcută parcă pentru ‘a lăsa uimit’ sufletul contemporanilor, construcţia răspunde dorinţei de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că „încă de a doua zi după urcarea pe tron şi-a luat numele de Vasile şi a pătruns în visul bizantin”. Jefuit şi ars, de-a lungul secolelor, de năvălitori, zguduit de mari cutremure (1711, 1781, 1795, 1802), sfântul lăcaş  a fost refăcut din temelii în jurul anului 1820. A cunoscut ample lucrări de restaurare între anii 1882 şi 1898, sub domnia regelui Carol I şi resfinţit în 1904. De mănăstire şi-au legat numele, alături de mulţi alţi mari oameni de cultură, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu sau B. P. Haşdeu, iar un lucru mai puţin cunoscut este faptul că la „Trei Ierarhi“ s-au deschis pentru prima oară lucrările cenaclului „Junimea“.  Din 1997, în incinta mânăstirii a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu care a locuit o vreme aici.

Monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea. Ceea ce imprimă edificiului un caracter particular şi o aşază între cele mai originale creaţii ale artei moldoveneşti este însă contrastul armonios dintre formele arhitecturale bine reliefate şi proporţionate şi decoraţiile sculptate care îmbracă precum o dantelă toată suprafaţa celor patru faţade. Ornamentele exterioare au fost iniţial aurite şi combină elemente turceşti, arabe, georgiene, armene şi persane cu motive arhitecturale româneşti. Pot fi numărate peste treizeci de registre de motive decorative, care nu se repetă. Blocurile de piatră au fost sculptate unul câte unul, cu o minuţiozitate perfectă, sudate ulterior între ele cu plumb topit. Pictura a fost realizată de cei mai vestiţi meşteri; Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov, împreună cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravul cel bătrân şi Ştefan. Piesele de mobilier care împodobesc interiorul bisericii, proiectate de arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy şi lucrate la Viena şi Paris, au fost donate mănăstirii de către regele Carol I şi regina Elisabeta, noii ctitori ai bisericii, în 1904.

În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea ‘Schola Basiliana’, mărturie a bogăţiei vieţii culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev datorită ajutorului mitropolitului Mitropolitul Petre Movilă, a fost condusă de stareţul mânăstirii şi director al şcolii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova şi, anul următor, celebra „Cazania” a mitropolitului Varlaam. Clădirea Muzeu, în care se afla „Sala Gotică”, a fost construită de domnitorul Vasile Lupu. De-a lungul vremii, aceasta clădire a fost restaurată de mai multe ori. Ultima a avut loc în anul 1960. Icoana împărătească a Sfinţilor Trei Ierarhi, păstrată în Sala Gotică, este o mărturie singulară a frumuseţii catapetesmei executate la Moscova, în anul 1639.

Alexandru PETROVICI
Share This