Cristian Vasile, interpretul celebrei melodii „Zaraza“, a iubit tangoul şi femeile, dar nu a avut parte de prea multă dragoste. A cunoscut cele mai înalte culmi ale succesului şi a câştigat mulţi bani în perioada interbelică. A pierdut celebritatea sub comunişti, pentru că a refuzat să se supună rigorilor regimului. A murit în uitare şi a cerut să nu îi fie trecut numele pe cruce.
Cristian Vasile s-a născut pe 8 mai 1908 la Brăila, fiind primul fiu al familiei Virginia şi Gheorghe Vasile. Tatăl său era de profesie judecător. Pasiunea pentru muzică s-a manifestat în cazul lui Cristian Vasile încă de la vârsta copilăriei. Dus de părinţi în parc unde cânta orchestra, băieţelul era fascinat de muzică.

A rămas orfan de tată după Primul Război Mondial. De creşterea şi educaţia lui s-a ocupat mama lui, Virginia. Ea l-a dus să studieze vioara. Deşi promitea o carieră de violonist, Cristian Vasile a renunţat, pentru că studiul viorii i s-a părut prea anevoios. Prefera canto şi se evidenţiase deja la şcoală ca solist al corului. A urmat liceul ”Nicolae Bălcescu” din Brăila şi s-a înscris la Conservatorul din Bucureşti. Tânărul intenţiona să ajungă solist de operă. A abandonat studiile la Conservator pentru a cânta muzică uşoară. Noua carieră i-a adus rapid faimă şi bani. Cristian Vasile a susţinut însă că nu pentru bani şi nici pentru faimă a ales să cânte romanţe şi tangouri, ci din „dragoste pentru cântul. vocal”

Odată intrat în lumea spectacolelor, tânărul Cristian Vasile a devenit cea mai ascultată voce din Bucureşti şi cel mai vânat bărbat. Începutul n-a fost însă uşor. Până la primele contracte, Cristian Vasile a primit şi refuzuri.

Celebrul tango ”Zaraza” a fost înregistrat la Berlin, în 1931. Versurile melodiei cântate de Cristian Vasile apaţineau lui Ion Pribeagu. Muzica era creaţia lui Benjamin Tagle Lara. Zaraza a ajuns cel mai popular tango din perioada interbelică. Contractele au început să curgă şi, pentru că vocea sa atrăgea mii de spectatori, proprietarii restaurantelor faimoase îl curtau cu sume importante de bani. Se spune că, atunci când se muta de la un restaurant la altul, pierderile pentru patronul de la care pleca erau uriaşe, deoarece toată clientela pleca după Vasile. Cei mai cunoscuţi compozitori ai vremii îi scriau cântece şi în interpretarea inegalabilă a lui Cristian Vasile acestea deveneau hituri peste noaptea. În perioada sa de glorie, aproape oricine cunoaştea versurile unor şlagăre precum: „În ochii tăi fermecători”, „Pe boltă, când apare Luna”, „Aprinde o ţigară” sau ”Zaraza”.

În al Doilea Război Mondial, Cristian Vasile s-a înrolat pe front în echipele artistice. După război s-a angajat la un mic restaurant din Bucureşti. Au început să apară primele semne ale problemelor de sănătate. Medicii i-au spus diagnosticul de TBC. A zăcut bolnav, în grija familiei, şi a fost la un pas de moarte.

Cristian Vasile şi-a revenit din boală, însă nu s-a mai putut întoarce la cariera strălucită pe care o avusese, din cauza comuniştilor. Se spune că a refuzat să se supună celor impuse de activiştii de partid şi din acest motiv a fost aruncat într-un con de umbră. N-a vrut să cânte pentru Gheorghiu Dej sau pentru Stalin şi actele de rebeliune l-au costat. A plătit preţul pierderii celebrităţii şi a gloriei. Deşi i s-a propus să plece din ţară, a preferat să rămână în România, încercând să facă ceea ce ştia mai bine: să cânte.   După mai multe tentative de a organiza coruri şi trupe muncitoreşti, celebrul Cristian Vasile, care umplea săli până la refuz în Bucureştiul interbelic, a ajuns să muncească pe şantierul Întreprinderii Gaz Metan din Mediaş. O vreme a revenit în Bucureşti ca prezentator de programe la Circul de Stat şi regizor la Teatrul de păpuşi ”Ţăndărică”.

Celebrul interpret a murit în iunie 1974. Afectat de uitarea în care a căzut în ultimii ani ai vieţii sale, se spune că a cerut să nu i se pună cruce inscipţionată cu nume pe mormânt. Ultima sa dorinţă înainte de moarte a fost să fie dat uitării şi nimeni să nu cunoască povestea măririi şi decăderii lui.

Totuși melodiile sale au trecut testul timpului și nu puțini români sunt cei care își amintesc de Zaraza sau de Cristian Vasile.

Alexandru PETROVICI
Share This