A doua săptămână după Paște poartă numele de Săptămâna Neagră sau a morților, comparativ cu precedenta, Săptămâna Luminată, a Învierii. Și fiecare dintre zilele săptămânii are specificitatea ei și propriile interdicții impuse de pecetea morții. Dacă prima zi a săptămânii a fost dedicată Blajinilor, următoarele sunt la fel de importante în tradiția populară românească.

Spre exemplu ziua de marți aduce cu ea obiceiul învărucitului, care se ținea într-o poiană din apropierea satului. Aici se făceau coroane de flori, să nu uităm că luna mai se mai numește și florar, iar în mijlocul coroanelor de flori se așezau ouă roșii. Copii se învârteau în jurul coroanei și se întrebau unul pe celălalt : Vere, ești cu mine până la moarte ? Și i se răspundea : Sunt vere, cu tine, până la moarte. Cu siguranță că acesta este un obicei precreștin, care trimite cu gândul la pregătirea luptelor de peste vară dintre diversele triburi, pentru pășuni mai bune sau pentru accesul la un râu. Practic învărucitul era un obicei de inițiere în tainele luptei și a camaraderiei. Și bineînțeles că acest obicei era serbat cu muzică, mâncare și băutură. Se spune că în a doua marți după Paște nu se lucrează pentru că e rău pentru vite și pentru câmp.

Ziua următoare, cea de miercuri se ținea în post ca de altfel întreaga săptămână pentru iertarea păcatelor. Se mai ținea această zi pentru a feri animalele și chiar pe om de diverse boli ce puteau apărea de-a lungul vieții.

Există un miez al înțelepciunii populare în stabilirea acestor posturi; ele erau alese având în vedere faptul că organismul uman avea nevoie de o perioadă de refacere mai ales după perioade de excese alimentare și bahice din perioada Paștelui și a Săptămânii Luminate.

Ziua de joi din a două săptămână după Paște se ținea pentru tunete și fulgere, grindină și vifornițe care ar fi putut afecta recoltele. Iar ziua de vineri, numită Vinerea Șchioapă se ținea post ca să nu ajungi sărac.

Trei zile de marți și trei de joi după Paște se sărbătoresc ca să nu bată piatra. Cele trei marți se numesc Ropotini sau Marțea Mânioasă. Se spune că până la Ropotini, nu se lipește casa. Iar cine nu ține sărbătoarea riscă să ropotească toată vara prin casă. Unii ar putea spune că sunt doar povești frumoase și tradiții de mult apuse, dar în ele există un sâmbure de adevăr.

Alexandru PETROVICI
Share This