Vladimir Ghika s-a născut în ziua de 25 decembrie 1873, în Constantinopol (astăzi Istanbul, Turcia), și a trecut la Domnul în ziua de 16 mai 1954, în inchisoarea Jilava, de lângă București. Vladimir Ghika a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore Ghika Voda (1849-1856), născut din Ioan Ghika, general de divizie și ministru de externe al Romaniei, și din Alexandrina Moret de Blaremberg, descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței. Vladimir Ghika a fost botezat ortodox, după mama lui. În anul 1878, Vladimir este trimis să studieze la Toulouse, în Franța, unde va sta în grija unei familii protestante. Aici, va studia până în anul 1893. După acest an, tânărul Vladimir va merge la Paris,unde va studia între anii 1893 și 1895, cursurile Facultății de Științe Politice. În paralel, el va urma și studii de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie și drept. În anul 1895 se va îmbolnăvi de anghină pectorală, lucru ce îl determină să se întoarcă în țară, pentru vreo doi ani. În anul 1898 Vladimir va pleca la Roma, unde își va continua studiile la Facultatea de Filosofie și Teologie (Angelicum), condusă de călugării dominicani.

În anul 1902, fiind încă la Roma, tânărul Vladimir Ghika va lua o hotărâre uriașă, dacă nu chiar nemaiîntâlnită: va îmbrățișa credința romano-catolică, fără a renunța însă la credința ortodoxă. În fața acestei decizii, mama lui s-a arătat profund întristată. Tot acum se naște în el și dorința de a deveni călugăr. La îndemnul papei de atunci, Pius al X-lea, Vladimir renunță la dorința de a deveni călugăr, urmând un apostolat laic. Ca misionar, Vladimir Ghika va propovădui în mai toată lumea: București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires, etc. El devine astfel unul dintre pionierii apostolatului laic.

După o vreme, Vladimir Ghika se întoarce în țară, unde va deschide primul dispensar gratuit: Betleem Mariae, din București. În același duh, el va pune și bazele spitalului sanatoriu „Vincențiu de Paul”, tot cu servicii gratuite actualul spital Parhon din București. În acesta din urmă va funcționa și prima ambulanță din țară. Prin aceste doua instituții, Vladimir Ghika devine primul om caritativ catolic din România.

În cadrul Războiului din Balcani, în anul 1913, el va acorda îngrijiri răniților de război și bolnavilor de holeră, în Zimnicea. În cadrul Primului Razboi Mondial, se va ocupa și de unele misiuni diplomatice.

În ziua de 7 octombrie 1923, Vladimir Ghika este sfințit preot, la Paris, de cardinalul Dubois, arhiepiscopul din zonă. Până în anul 1939, preotul Vladimir va rămâne în Franța. Scaunul Papal din Roma i-a acordat, la scurt timp după hirotonire, dreptul de a celebra slujbele și în ritul bizantin. Prin această hotărâre, prințul Vladimir Ghika devine primul (poate singurul) preot român biritual.

După o vreme, Vladimir este numit preot într-o parohie săracă din Paris, anume Villejuif. În anul 1930, îmbolnăvindu-se, se retrage ca rector, la Biserica Străinilor, tot în Paris.

In anul 1924, el va întemeia și o societate auxiliară de misiuni, numită „Opera Fraților și Surorilor Sfântului Ioan”. Drept sediu, el va cumpăra clădirea unei foste închisori de femei, care la început fusese mănăstire. Instituția nu va rezista însă prea mult, din motive financiare închizându-se.

In ziua de 13 mai 1931, datorită ostenelilor sale misionare și social-filantropice, Scaunul Papal din Roma îl numește pe Vladimir Ghika drept „Protonotar Apostolic”. Acest titlu îl va primi cu oarecare rețineri, deoarece la intrarea în preoție își făgăduise să nu primească nici un fel de demnități bisericești. La primirea acesteia, și-a zis: „Nimic nu se va schimba în felul meu de viață, va fi doar o panglică îngustă adăugată la reverendă.” În ziua de 3 august 1939, Vladimir Ghika se întoarce în România. Începând cel de-al Doilea Război Mondial, prințul nu va mai pleca din țară, unde va avea grijă de răniții de război. La scurtă vreme după marile evenimente vin la conducere comuniștii. Trenul regal pleacă din țară fără el, refuzând încă o dată fuga din calea greutăților semenilor.

Vladimir Ghika este arestat la data de 18 noiembrie 1952, fiind închis sub acuzația de „înaltă trădare” în închisoarea Jilava, unde este amenințat, bătut și torturat. Abia la un an de la întemnițare are loc procesul iar în ziua de 16/17 mai 1954 el adormind în Domnul. Mormântul său se află la cimitirul Bellu Ortodox.

La 31 august 2013, peste 10000 de credincioși au participat la Sfânta Liturghie solemnă a beatificării monseniorului Vladimir Ghika, celebrată la București, în Pavilionul Central al Romexpo. Liturghia a fost prezidată de Eminența Sa Cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, trimisul Papei Francisc la Bucureşti. La celebrare au participat episcopii romano-catolici și greco-catolici din România, precum și alți episcopi din Polonia, Bosnia-Herțegovina, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, cardinalul André Vingt-Trois, Arhiepiscop de Paris, circa 300 de preoți din țară și din străinătate, credincioși din toate diecezele și eparhiile catolice din țară, membri ai corpului diplomatic, reprezentanți ai clasei politice, precum și reprezentanți ai cultelor din România. De asemenea, la celebrare au fost prezenți și circa 30 de membri ai familiei Ghika.

Alexandru PETROVICI

 

Share This