În fiecare an, la 19 mai, este marcată în România, Ziua pictorilor, aceasta reprezentând data nașterii pictorului Ion Țuculescu (1910-1962), pictor reprezentativ pentru spiritul românesc. Acesta s-a născut la 19 mai 1910, la Craiova, fiind al doilea fiu al unei familii de intelectuali. A fost un pictor autodidact cu studii de biologie și medicină finalizate Magna cum Laudae, cu un stil singular, reprezentativ pentru spiritul românesc, a cărui carieră a avut o traiectorie unică și deosebită de a altor artiști români din epocă.

În lipsa unor studii de specialitate, s-a format aprofundând tehnica unor maeștri ai picturii românești sau universale; a făcut dese călătorii de studii în Franța, Elveția, Grecia sau Italia, decisivă fiind întâlnirea cu arta lui Van Gogh, cu prilejul retrospectivei de la Paris din 1937. Fascinat de arta arhaică autohtonă, s-a inspirat cu precădere din lumea satului românesc, pe care-l interpretează într-o manieră proprie, cu tente expresioniste, care-l înscriu astfel în marele circuit universal al valorilor.

Ion Țuculescu a expus pentru prima oară la Craiova (1925), unde a participat, în 1926, cu lucrări de pictură la expoziția ”Cercul artistic oltean”. Debutul pe simeze a avut loc în 1938, la sala Ateneului Român, când, în ciuda reticențelor unor spirite academiste, a reușit să atragă atenția criticii și colecționarilor avizați. În 1939 a deschis cea de-a doua expoziție personală la Sala Dalles din București. A participat în 1940, la expoziția ”Tinerimea artistică” cu lucrările ”Flori de câmp” și ”Peisaj”; a expus și un peisaj la expoziția ”Luna Bucureștiului”. Anul următor a expus la Salonul oficial lucrările ”Margine de sat” și ”Iarnă la Vasilați” și a participat cu două peisaje la expoziția ”Tinerimea artistică”. A deschis, totodată, o a treia expoziție personală de pictură în sala Ateneului Român.

Cea de-a patra expoziție personală a fost deschisă în martie 1942. A participat cu lucrarea ”Rodica” la expoziția ”Nudul în pictura română contemporană” deschisă la Căminul artei. Tot aici a participat cu lucrări la expozițiile ”Natura moartă în pictura românească contemporană” și ”Peisajul în pictura română contemporană”. În același an, a expus la cea de-a 21-a Bienală internațională de artă de la Veneția, lucrările ”Portul Pireu” și ”Peisaj din Grecia”. În 1943, a deschis cea de-a cincea expoziție personală de pictură în sala Ateneului Român. Totodată, a participat cu ”Peisaj la Mangalia” la ”Expoziția Peisajului” deschisă în sala ”Prometeu” și a participat cu lucrările ”Portul Pireu” și ”Peisaj din Grecia” la expozițiile organizate la Berna și Stockholm.

Un an mai târziu, a participat la expoziția ”Pictura românească contemporană” și în 1945 la Salonul oficial, cu lucrările ”Nori Albi” și ”Peisaj cu arbuști galbeni”, potrivit aceluiași volum amintit mai sus. Au urmat alte două expoziții personale în 1946 și în 1947. A participat la Salonul oficial cu trei lucrări de pictură și la expoziția ”Arta plastică în România” organizată la Budapesta.

În 1950, a început să lucreze în cadrul Academiei, în calitate de cercetător științific. Apoi, în 1951, a fost numit șef de lucrări la spitalul Brâncovenesc din București, unde a lucrat până în 1954.

S-a stins din viață la 27 iulie 1962, la București, la vârsta de 52 de ani.

Alexandru PETROVICI
Share This