În urmă cu câteva zile se stingea din viață, una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare din generația anilor 70-80 ai secolului trecut: Ileana Vulpescu. De numele său se leagă romanul Arta Conversației, un best-seller al perioadei comuniste și nu numai, o carte pe care dacă o aveai în bibliotecă te puteai considera norocos și mai mult atrăgeai invidia celor ce treceau pragul casei tale.

Ileana Vulpescu s-a născut într-o zi de 21 mai a anului 1932 la Bratovoiești în județul Dolj. Licenţiată în Litere la Universitatea din Bucureşti, a lucrat la Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi a semnat traduceri din limbile engleză, franceză şi spaniolă. Este autoarea a numeroase romane, volume de proză scurtă, piese de teatru, dar şi repovestiri ale unor texte destinate publicului tânăr.

Cel mai cunoscut titlu semnat de Vulpescu este ”Arta conversaţiei”, roman publicat în 1980, care s-a bucurat de ediţii multiple. Împreună cu actorul George Bănică, ea a realizat o dramatizare după acest roman, care a fost jucată la teatre precum Giuleşti din Bucureşti şi ”Marin Sorescu”, din Craiova. Romanele sale ”Rămas-bun casei părinteşti”, ”Arta conversaţiei” şi ”Sărută pământul acesta” au fost traduse în slovacă, maghiară şi franceză, respectiv italiană.

Lucrările sale au fost recompensate cu premii precum premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru romanul ”Rămas-bun” (1973), şi premiul Academiei Române, pentru ”Arta conversaţiei” (1981). În 2013, a primit titlul de Cavaler al Ordinului Militar al României.

A debutat în revista ”Familia”, în 1966, cu povestirea ”Scrisoare către un necunoscut”. În 1963, a debutat editorial cu o traducere din limba franceză a unui roman scris de Andre Wurmser.
Prima carte a sa, un volum de schiţe, nuvele şi scurte piese de teatru, intitulată ”Ş.a.m.d” a fost lansată în 1969. A urmat romanul ”Rămas bun” (1975) care a fost premiat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976). A scris proză şi teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză şi spaniolă şi a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă şi din cea contemporană românească.
A colaborat la ”România literară”, ”Vatra”, ”Flacăra”, ”România Mare” ş.a. iar în 1972 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România. Ultima sa dorință a fost ca cenușa ei să fie risipită în Marea Neagră, așa cum s-a întâmplat cu cea a soțului și a unicului copil.

Alexandru PETROVICI

 

Share This