Începând cu 1983, la 25 mai este marcată Ziua internaţională a copiilor dispăruţi. Principalele acţiuni organizate la data de 25 mai aparţin Reţelei Globale a Copiilor Dispăruţi (Global Missing Children’s Network – GMCN), la rândul ei o iniţiativă comună a Centrului Internaţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi şi a Centrului Naţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi din SUA. Reţeaua GMCN, al cărei principal scop este de a răspândi imagini şi informaţii despre copiii dispăruţi, are 22 de membri, printre care şi România.

Principalele motive care îi determină pe copii să îşi părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt neglijarea şi lipsa de supraveghere din partea adulţilor responsabili; conflictele repetate din familie; abuzurile asupra copiilor, fizice şi/sau emoţionale; lăsarea lor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparţinătorilor legali la muncă în străinătate; blocaje în comunicarea cu părinţii, cu precădere în situaţii dificile; abandonul şcolar şi influenţa/presiunea anturajului; consumul de alcool şi substanţe halucinogene; situaţia economică precară a familiei,

În ultimii anii au fost lansate în România numărul european pentru semnalarea copiilor dispăruţi – 116.000 şi mecanismul de alertă publică în cazul răpirii unui copil.În circa 90% dintre sesizările privind dipariţia unui copil este vorba de plecări voluntare ale minorilor de la domiciliu sau din centrele de ocrotire, pe o perioadă nedeterminată, într-unele cazuri fiind vorba despre plecări repetate. Restul cazurilor vizează dispariţiile nevoluntare, accidentale (rătăcire la joacă sau la plimbare, accidente auto, înec) şi dispariţiile în circumstanţe alarmante (copiii pot fi victima unei infracţiuni). Cauzele care favorizează dispariţia copiilor sunt nesupravegherea de către părinţi, aparţinătorii legali sau unităţile de ocrotire, lăsarea în grija bunicilor, părinţii fiind plecaţi la muncă în străinătate sau lipsa unei comunicări autentice cu părinţii. În perioada estivală există cazuri în care adolescenţii pleacă de acasă, atraşi fiind de posibilitatea câştigării unor sume de bani din munca pe litoral.

Majoritatea copiilor dispăruţi sunt găsiţi de poliţişti în primele 24-48 de ore de la primirea sesizării. Şansele ca un copil dispărut să fie găsit scad odată cu trecerea timpului, de aceea este important ca sesizarea privind dispariţia unui copil să fie primită cât mai curând de la constatarea dispariţiei.Orice persoană care poate furniza informaţii despre dispariţia unui copil este rugată să sune la numărul unic de urgenţă 112! Orice informaţie contează! Începând cu anul 2007, în România funcţionează numărul european pentru semnalarea copiilor dispăruţi – 116.000. Acest număr poate fi folosit pentru semnalarea dispariţiei unui copil de orice cetăţean care se află pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Într-o Europă fără frontiere, acest număr devine esenţial în sesizarea dispariţiilor şi căutarea copiilor! Totodată, din 20 mai 2011 România are funcţional un mecanism de alertă publică în cazul răpirii unui copil, sistem care funcționează cu succes în multe alte state europene. Alertă Răpire Copil este un mecanism naţional de alertă publică ce se declanşează în situaţii de răpire a unui copil, ori în situaţii când vorbim de un copil dispărut a cărui viaţă poate fi în pericol.

Alexandru PETROVICI

 

Share This