Acestea au fost ultimele cuvinte ale cardinalului Bisericii Greco-Catolice, Iuliu Hossu, care a trecut în neființă într-o zi de 28 mai a anului 1970.

Cardinalul Iuliu Hossu s-a născut la 30 ianuarie 1885 în satul Milaş, judeţul Bistriţa-Năsăud din părinţii Ioan, preot, şi Victoria.

În 1904 îşi începe studiile teologice, fiind trimis la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de Episcopul Vasile Hossu.

Revine în Lugoj unde activează pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi Vicar şi secretar episcopesc. La 3 martie 1917 este numit Episcop în scaunul Eparhiei Gherla, rămas vacant, numirea găsindu-l preot militar. La 1 decembrie 1918 Episcopul Iuliu Hossu citeşte Declaraţia Unirii la Alba Iulia.

În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-şi centrul în oraşul Cluj, Iuliu Hossu devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupaţie horthystă (1940-1944).Imediat ce a aflat de Diktatul de la Viena, Episcopul Hossu a anunţat printr-o circulară clerul şi credincioşii că rămâne pe loc şi nu se refugiază. Vizitat la 2 septembrie de către Mitropolitul ortodox Nicolae Bălan de la Sibiu şi Episcopul Clujului, Nicolae Colan, acesta din urmă fiind pregătit să se refugieze în ţară, Mitropolitul îl întreabă pe Episcopul Iuliu Hossu: Ce faci, Frate? Pleci? Unde să plec, Frate, răspunde episcopul Hossu mirat. Poporul pleacă? Pleacă administraţia şi funcţionarii, pleacă cei interesaţi. Eu rămân aici cu poporul meu să-i împărtăşesc soartea. Da, Frate, bine faci, replică Mitropolitul. Apoi se îndreptă către Episcopul Colan şi-i spuse: rămâi şi tu, Frate, alături de Fratele Iuliu! Rămâi, Frate, rămâi, îi spune şi Hossu lui Colan şi îl îmbrăţişează cu căldură.

Aşa a început o colaborare strânsă şi cu mult rod pentru cauza românească. Participa fiecare la bucuriile celuilalt, la aniversări, serbări, conferinţe, au început să se împrietenească preoţii celor două confesiuni româneşti. La serbarea de 25 de ani de episcopat a lui Iuliu Hossu, în 1942, Episcopul Nicolae Colan i s-a adresat cu versurile lui Alecsandri, „Eu ţi-s Frate, tu-mi eşti Frate/ Şi-n noi doi un suflet bate”.

Horthyştii şi-au început ocupaţia cu crime. Omorurile de la Ip, Tresnea, Mureşenii de Câmpie, Huedin etc. au îndoliat pe toţi românii. Episcopul Iuliu Hossu a protestat la cea dintâi întâlnire cu Primul Ministru Teleki. Era singurul român membru de drept în Casa Magnaţilor, dar a tratat această demnitate cu boicot. A preferat problemele legate de chemarea sa de Apostol al lui Cristos şi al Neamului. A fost numit Administrator Apostolic al Eparhiei de Oradea în locul Episcopului Valeriu Traian Frenţiu, expulzat de autorităţile horthyste. A deschis la Cluj internatul pentru elevii români. Şi-a apropiat şi grupat în jurul lui studenţi români pe care îi ajuta şi material. Însă şovinismul horthyst se intensifica. Episcopul a scăpat din două atentate, unul la Cutiş, prin dezafectarea unui pod (22 august 1943) şi altul la Budac, unde s-a tras foc de armă (31 octombrie 1943). Academia de Teologie din Cluj a fost devastată (3 martie 1944), iar Episcopul insultat de studenţii horthyşti, dintre care unul l-a scuipat în faţă (4 martie 1944) dar el, în zilele următoare vizitează pe evreii din ghetou şi le asigură alimente. De la 23 august 1944 şi până la eliberarea Clujului de sub ocupaţia horthystă, episcopul a petrecut mai mult prin ascunzişuri, atât prin Palatul de Reşedinţă, cât şi pe la familii din oraş. După eliberare şi-a reluat activitatea, şcolile fiind în prim-plan. Ia fiinţă Liceul de băieţi Român Unit „Inochentie Micu Clain”, găzduit în localul Academiei de Teologie, iar sub oblăduirea surorilor din Congregaţia Maicii Domnului a luat fiinţă Liceul Român Unit de fete „Maica Domnului”.

La 28 octombrie 1948 este arestat şi dus la Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. În 1955 ajunge la Curtea de Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la sfârşitul vieţii. La 28 aprilie 1969 este numit Cardinal „in pectore”. Episcopul Iuliu Hossu a fost primul Cardinal român provenit dintr-o Biserică românească. A mai fost şi Ştefan Vancea din Onceştii Maramureşului, Mitropolit Primat al Bisericii Romano-Catolice Maghiare, numit Cardinal de către Papa Inocenţiu al IV-lea, la 7 iulie 1243, ca ierarh romano-catolic maghiar.

Recent a apărut pe Netflix, povestea anilor trăiți în temniță de către Cardinal. Dacă nu reușiți să ajungeți la Memorialul Durerii de la Sighetul Marmației, încercați măcar să vizionați acest film, inspirat din fapte reale, din cele trăite de cei ce au avut nenorocul de a se naște în perioada României Mari, dar și-au trait ultimele zile în comunism.

Alexandru PETROVICI

 

Share This