În timpul celui de-al doilea Salon Aeronautic din Paris, românul Henri Coandă a prezentat primul avion cu reacţie din lume, precursorul turboreactoarelor de astăzi. Coandă a testat motorul câteva zile mai târziu în luna decembrie 1910, la aeroportul Issy-les Moulineaux, în apropiere de Paris, dar în timpul zborului de aproape un minut avionul a luat foc şi a ars complet. Coandă a scăpat numai cu leziuni uşoare şi cu o fractură la antebraţ. Incidentul va fi punctul de pornire pentru o serie de studii aprofundate, care vor pune la punct principiul folosit şi astăzi de constructorii de motoare de avion.

În urma acestor studii, acesta a descoperit în 1930 „efectul Coandă” (constă în principiul de a crea o zonă de depresiune în plin aer de-a lungul unui perete, această zonă permiţând fluidelor să vină şi să ia direcţia peretelui unde s-a făcut depresiunea), pe care l-a brevetat în 1934 sub denumirea de „procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”. La baza aviației moderne, se află exact acest principiu, decoperit de un român, Henri Coandă. Pornind de la acest fenomen, a proiectat în 1935 o „aerodină lenticulară”, aparat de zbor în formă de „farfurie zburătoare”, fără piese mecanice, care decola şi ateriza pe verticală, se menţinea în aer într-un punct fix şi se deplara cu viteze mari (800 de Km pe oră) şi avea o rază de acţiune de 5000 km. Printre alte aplicaţii ale „efectului Coandă” se numără: poşta pneumatică, turbinele cu gaze, propulsia vehiculelor aeriene, frâna de recul pentru arme de foc (a creat primul tun fără recul pentru avioane); de o mare importanţă este utilizarea sa la sistemele logice cu acţionare fluidă, aplicate în automatică. Cu ajutorul „efectului Coandă” au fost construite aparate medicale folosite pentru respiraţia artificială. Tot pe baza acestui efect, Coandă a gândit un mijloc de transport în tuburi pentru corpurile solide, cu viteze de 500-600 km pe oră (sub egida Institutului Naţional de Creaţie Ştiinţifică, înfiinţat de H. Coandă, s-au făcut testări la această invenţie, dar treptat, după moartea savantului, experimentul a fost abandonat).

Spiritul inventiv s-a manifestat şi în alte domenii ale tehnicii: a creat un nou material de construcţie „beton-lemnul”, a conceput şi construit primele elemente de case prefabricate din beton, a pus la punct un aparat portativ de dimensiuni reduse pentru desalinizarea apei de mare, a pus la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol, folosit în prospectarea petroliferă.

A anticipat cu peste 30 de ani evoluţia ştiinţei şi tehnicii, celebrul inginer francez Gustave Eiffel spunând „Coandă s-a născut cu 30, dacă nu chiar cu 50 de ani prea devreme!”

Henri Coandă s-a născut la 7 iunie 1886, la Bucureşti, tatăl său, Constantin Coandă, originar din Craiova, a fost mareşal al curţii princiare a prinţului Ferdinand în 1911, prim-ministru al României în 1918, profesor de matematică la Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti, iar mama, Haydé Danet, născută în Morlaix (Franţa), era fiica doctorului francez Gustav Danet, medicul lui Napoleon al III-lea.

Henri Coandă este autorul a peste 250 de invenţii, pentru care a obţinut 700 de brevete de proprietate intelectuală în numeroase ţări ale lumii. La Muzeul Aviaţiei se află aproape 700 de kg de documente ce i-au aparţinut lui Coandă, care conţin informaţii viabile chiar şi pentru nivelul tehnologic actual.

Alexandru PETROVICI

 

Share This