Pe 13-15 iunie 1990, în centrul Capitalei, minerii, alături de forțele de ordine, au intervenit pentru a înăbuși revolta pașnică din Piața Universității. Și nu au lovit numai în protestatari, ci și în civili care se aflau întâmplător în zonă. Toți cei care au trecut drept… intelectuali au fost bătuți, arestați și transportați în dube de Poliție la o unitate militară din Măgurele, unde au fost interogați și bătuți din nou. Cam cum vedeți că se întâmplă zilele acestea în Belarus sau Rusia.

Ce au lăsat minerii în urmă? Concluzia este trasă de Asociația Victimelor Mineriadelor: “1.024 arestări ilegale, 746 răniți și schilodiți pe viață, 3.500 oameni bătuți, 1.466 cartușe trase. Oficial, au existat 7 morți. Neoficial, deocamdată, 188 de morți din zilele 13-15 iunie 1990.”

La 30 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, toți inculpații din dosarul cu același nume, în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu, acuzați de infracțiuni contra umanității, pot răsufla ușurați încă o bună perioadă de timp. Justiția română nu face încă lumină de mai bine de 30 de ani în ce privește violențele și atrocitățile săvârșite de minerii din Valea Jiului veniți la București la chemarea lui Ion Iliescu, președinte al României la acel moment. La plecare, după ce au lăsat în urmă un oraș traumatizat, 4 morți și peste 1000 de oameni bătuți și arestați, fostul președinte le-a mulțumit ortacilor pentru ”tot ceea ce ați demonstrat în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde”.

Dosarul ”Mineriada” s-a aflat ani în șir pe masa procurorilor, a fost închis și redeschis de mai multe ori, au fost audiați sute de martori, s-au scris mii de pagini de rechizitoriu și s-au administrat probe. În 2008, dosarul mineriadei, care fusese instrumentat până atunci de procurorul militar Dan Voinea, este închis de fostul procuror general Laura Coduța Kovesi, care dă rezoluții de neînceperea urmăririi penale.

Procurorii susțin în rechizitoriul care are 2.000 de file că în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara (se propunea ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate). și își exprimau în mod pașnic opiniile politice în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.

Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.Minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție precum PNL sau PNȚ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume.

Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale,,,elemente extremiste, reacționare”, fiind etichetați de președintele ales al României de la aceea dată ca fiind ”golani”.

Alexandru PETROVICI

 

 

Share This