Între Drobeta Turnu Severin și Orșova, chiar pe malul albastrului fluviu, se desprinde un drum asfaltat și îngust, care se termină după un km chiar în fața Mănăstirii Vodița, întemeiată de către Sfântul Nicodim de la Tismana, în secolul al XIV-lea, pe teritoriul comunei Vârciorova.

Cuviosul Nicodim, originar din Serbia, împreună cu un grup restrâns de călugări, au tranversat Dunărea în jurul anului 1359 și s-au stabilit pe valea râului Vodița, la adăpost de evenimentele epocii zbuciumate în care trăiau. La inițiativa Sfântului Nicodim și cu sprijinul financiar al domnului Țării Românești, Vladislav I Vlaicu, se va ridica Mănăstirea Vodița, între anii 1370-1372, în formă triconc simplă, plan arhitectural de origine athonită, răspândit la noi prin această ctitorie.

În anul 1374 domnul Vlaicu Vodă menționează scriptic pentru prima dată lăcașul de cult închinat Sfântului Antonie. Încă de la înființare a fost înzestrată cu toate odoarele bisericești necesare, donate de către voievodul Vladislav și întărite ulterior de către urmașii acestuia: Dan I, Mircea cel Bătrân, Dan al II-lea, Vlad Dracul și Radu cel Frumos. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, confirmă avutul Mănăstirii, iar Ștefan Lazarovici, despotul Serbiei, îi dăruiește acesteia în anul 1406, zece sate sârbești.

Recunoscută drept autonomă, Mănăstirea  Vodița a devenit astfel cel mai cunoscut centru duhovnicesc, cultural și misionar al zonei. Desele atacuri ale turcilor asupra cetăților Dunării au determinat mutarea centrului monahal într-o zonă mai sigură, construind astfel Sfântul Cuvios Nicodim între anii 1377-1378, cinstita mănăstire Tismana, cu sprijinul voievozilor Radu I și Dan I al Țării Românești.

”Biserica dărâmată e cea dintâi ctitorire făcută de Sf. Nicodim pe pământul românesc, și deci cea dintâi dintre mănăstirile noastre, Vodița. Întemeietorul alese bine acest loc ascuns și îmbelșugat în frumuseță, de unde avea în orice clipă înaintea sa țara de naștere ”, scria istoricul Nicolae Iorga în cartea sa de călătorii prin țară.

Mănăstirea va trece prin două refaceri, dar la începutul secolului al XVIII-lea, valul războiului ruso-otoman va aduce devastarea definitivă a cinstitei mănăstiri. Deși odinioară erau de o importanță și recunoaștere majoră în zonă, se pierd în negura timpului,  astăzi aflându-se doar ruinile vechii ctitorii ale Sfântului Nicodim, o arcadă clădită din piatră de râu și rânduri de cărămidă, un bloc de piatră care marchează altarul și câteva fundații ale clădirilor mănăstirești de altădată.

În primăvara anului 1990 s-a înființat ”Societatea Vodița” pentru a reconstrui străvechea mănăstire, astfel încât, în luna ianuarie al anului următor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reînființarea Mănăstirii de călugări, în apropierea aceluiași loc încărcat de credință și istorie.  Aproape de ruinile primei mănăstiri a fost așadar construit între anii 1991-1995 o clădire care cuprinde chilile, trapeza, stăreția și administrația, iar 1995 s-a început construcția noii biserici din lemn în stil maramureșan, care a fost sfințită în anul 2001 de către ÎPS Teofan, Mitropolitul Olteniei.

Mănăstirea Vodița este închinată Nașterii Maicii Domnuluui (8 septembrie) și Sfântului Antonie cel Mare (17 Ianuarie).

Această cinstită mănăstire este cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar și de asemeni primul așezământ monahal din țara noastră, importanța locului și supraviețuirea ortodoxiei fiind ascunsă sub ruine.

Mănăstirea Vodița este așezată pe Valea Vodiței, în comuna Varciorova, la o distanță de 17 km Vest de Drobeta Turnu Severin și 8 km Est de Orșova.

Anna Maria CODIȚĂ

 

Share This