În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, Armata Română a primit de la generalul Ion Antonescu, comandant al Armatei române la acel moment, celebrul ordin: „Ostași, vă ordon : treceți Prutul!”. În această zi România a intrat în războiul de eliberare a Basarabiei și Bucovinei de Nord de sub ocupația Uniunii Sovietice.

Cu doar un an în urmă, prin notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940, guvernul URSS lasă România fără teritoriile Basarabiei, Bucovinei de nord şi Ţinutul Herţei (50.500 km2 cu 3,7 milioane populaţie). Consecinţele acestor rapturi teritoriale au fost dezastruoase pentru administraţia românească, unităţile militare româneşti şi populaţia românească din provinciile furate, culminând cu ani grei de gulag în Siberia şi Kazahstan.

Cu o săptămână înainte de declanşarea celui de al doilea război mondial, Germania nazistă şi Uniunea Sovietică au încheiat, la 23 august 1939, Pactul de „neagresiune”, intrat în istoria universală sub denumirea de Pactul Molotov-Ribbentrop. Prevederile protocolului adiţional (Anexele secrete) stabileau destinele ţărilor baltice (Estonia, Lituania şi Letonia), Finlandei, Poloniei şi României. Conform tranzacţiei de la Moscova, la data de 1 septembrie 1939, ora 4:45, armata germană, cu un efectiv de 1.600.000 militari, a invadat teritoriul polonez, punând în aplicare operaţiunea Fall Weiss (“Planul alb”).

După semnarea de către Franţa a armistiţiului cu Germania, la Compiegne, la data de 22 iunie 1940, Uniunea Sovietică a dat tonul acţiunilor de cotropire a poporului român.

Pe 22 iunie 1941, Germania porneşte război împotriva Uniunii Sovietice (planul Barbarosa). Rămasă singură în faţa agresiunii statelor vecine, cu teritoriul amputat, România intră în război de partea Wehrmachtului, alături de Italia, Finlanda, Ungaria, precum şi unităţi militare din Slovacia, Franţa vichystă, Olanda, Belgia şi Spania. România nu se putea împăca cu jaful teritorial, la care a fost supusă. În perioada 22 iunie – 26 iulie 1941, Bucovina de nord, Ţinutului Herţei şi Basarabia au fost eliberate prin luptele eroice ale Armatelor a 3-a şi a 4-a române şi Armatei a 11-a germană, subordonate Grupului de Armate general Ion Antonescu. În perioada desfăşurării acţiunilor de luptă pierderile armatei române s-au cifrat la 4.112 morţi, 12.120 răniţi şi 5.506 dispăruţi (6% din efectivele totale angajate în perioada 22 iunie – 26 iulie 1941).

Războiul pentru România, însă, nu se va încheia aici. La cererea insistentă a lui Hitler, armata română este implicată, începând cu 8 august 1941, la acţiunile de luptă din operaţiunea militară Odesa şi la luptele dintre Nistru şi Bug, până la capitularea Odesei (16 octombrie 1941). Pierderile armatei române în operaţiunea militară de la Odessa au fost de aproximativ 49.000 de militari. A urmat Crimeea, după care, succesiv, Caucazul şi Cotul Donului – Stalingradul, Kuban etc.

Ceea ce a urmat, știm cu toții deja. O dată cu intrarea armatelor sovietice în Chişinău, pe 24 august 1944, pentru românii din Basarabia reîncepea calvarul ocupaţiei sovietice. Desprinderea României din coaliţia cu Germania hitleristă şi trecerea ei de partea Naţiunilor Unite a însemnat prăbuşirea frontului german în Balcani, scurtarea cu cel puţin şase luni a celui de al doilea război în Europa şi deschiderea căilor pentru ofensiva armatei ruse spre Budapesta – Praga – Viena – Berlin.

Alexandru PETROVICI

 

Share This